vineri, 11 octombrie 2013

Începuturile studenției și a vieții în Cluj

N-am mai scris de mult. Probabil vă întrebați ce naiba mai fac și ce se mai întâmplă cu mine. Ei bine, probabil ar trebui să încep prin a menționa că mi-am început în mod oficial studenția (sunt studentă la info, la UBB) și oficial, locuiesc în Cluj (cel puțin pe parcursul anului universitar, dar îmi place mult ideea de "m-am mutat", așa că rămân cu ideea și probabil o să mai folosesc expresia asta). Da, a venit momentul mult așteptat în care se presupune că sunt un adult responsabil și pot pleca din casa părinteasca să-mi duc veacul pe altundeva și mă pot descurca cu chestii gen plătitul chiriei, al facturilor, stat la cozi, chestii legate de carduri, amenzi și chestii de-astea complicate pe care le fac adulții. Gândul ăsta mă deprimă într-un fel, deși sunt conștientă că toată faza asta face parte din cursul vieții și toate momentele "de adult" pe care le experimentez erau inevitabile. Da, dar tot îmi place să cred că growing up is a trap.

Ca să vă spun mai multe despre ce mi se întâmplă, sincer nu prea știu ce să aleg să vă povestesc. Totul e foarte nou și promițător, oraș mare, viață nouă, oameni noi, totul e un fresh start, oarecum. Cluj, viață de student și toate clișeele alea pe care probabil le-ați tot auzit. Clujul e un oraș foarte fain și mare, asta-i adevarat, l-am explorat suficient în scurtul timp petrecut aici ca să mă pot surprinde în mod expres cu tot felul de moduri noi și neașteptate de a mă pierde și de a crea situații ciudate și oarecum amuzante. Am primit și o amendă, că tot vorbeam mai sus de amenzi și responsabilități, să-mi fie de bine. În rest, am permanent activitate. Încerc să mă împart între școală și viața socială, oportunități de a face lucruri pe care mereu mi le-am dorit și multe alte chestii tari pe care Clujul și studenția mi le oferă.

Despre facultate pot să spun că nu e ceea ce am crezut eu că e. În anumite privințe e mult mai bine decât speram, iar de anumite aspecte sunt puțin dezamăgită. Multă informație dar și multă libertate. Cursuri drăguțe și interesante, care nici nu simți cum trec, dar și cursuri și momente în care în sală e haos și ce face proful în față pare un joc eșuat de mimă sau pur și simplu cursuri care fac timpul să se încăpățâneze și pur și simplu să refuze să treacă. Fețe somnoroase, transport în comun în stilul "castraveți în borcan", fugit prin ploaie până la facultate, săli pline până la refuz chiar și la cursuri opționale, o masă la cantină like a boss sau o gustare pe fugă care conține clasicii covrigi de la Petru și o cafea amărâtă de la automatul de pe hol, care te mai fură uneori; colegi și oameni, în general, foarte ok care pun într-o lumină comică toate aspectele mai nefericite ale vieții de student ... cam așa aș descrie ce am trăit până acum, în cele două săptămâni pe băncile facultății.

Cam asta cred că e tot, cel puțin momentan. A, cine ți-a spus ca a fi student, și oarecum independent is always fun merită o palmă. Simțeam că trebuie să spun asta.

P.S. Plec peste weekend într-un team building project la Beliș cu Soceitatea Hermes, organizația studenților de la mate-info. Poate o să scriu despre asta când mă întorc :)