vineri, 7 iunie 2013

Absolvire


The years have spread us like dandelion seeds, sanding down the edges of our jigsaw parts that used to only fit each other.

A venit şi a şi trecut ziua cea mare. End of an Era. Un moment la care visezi de multe ori, ţi-l imaginezi şi îţi faci tot felul de scenarii şi până la urmă tot reuşeşte cumva să te ia pe nepregătite, trezindu-te cu sufletul larg deschis în faţa celuilalt, încercând să găseşti cuvintele de rămas bun potrivite care să surprindă măcar puţin din cât de mult a însemnat tot ce s-a întâmplat pentru tine. Un moment în care, pentru mine, realitatea a depăşit aşteptările (care, recunosc, nu erau prea mari) şi chiar şi acum după o săptămână de la absolvire găsesc foarte greu să vorbesc despre anii de liceu cu "a fost odată". Şi, totuşi, uite că am trecut şi prin asta. Ziua în care spui rămas bun lumii aşa cum o şti, îmbrăţişând necunoscutul. Ziua în care visele tale încep încet şi sigur să treacă la stadiu de proiect, făcând şi primi paşi spre realizarea lor. Ziua în care ar trebui să fi mai aproape de idealul pe care ţi l-ai propus. Ziua în care faci primii paşi către "lumea reală", când devi o parte din ea şi laşi copilăria în urmă, pe băncile şcolii.  Mulţi dintre noi am aşteptat mult clipa asta, fără să ştim exact ce presupune ea. Ei bine, ai grijă ce-ţi doreşti. Unele lucruri vin prea repede, altele vin prea târziu, pe când o mare parte nu vin niciodată. ("orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toata viaţa"- Paler).

Nu am de gând să încep să spun cât de mult îmi vor lipsi anumite persoane şi, în general, tot ce înseamnă viaţa de licean, am fost destul de melancolică zilele astea şi aş vrea să mă ţin departe de orice astfel de stare ca să mă pot concentra pe învăţat, dar cu siguranţă veţi mai găsi pe aici postări legate de anii de liceu, despre bac şi, probabil, primele impresii legate de facultate.

Tuturor celor care au avut un rol direct sau indirect în formarea mea le mulţumesc pentru "călătorie", pentru tot ce m-au învăţat şi pentru că au făcut aceşti ani atât de speciali pentru mine. Ce mi se pare foarte revigorant, şi-mi mai dă o speranţă în natura umană e că tot ce au făcut a fost foarte natural, firesc, poate de multe ori m-au învăţat multe "lecţii" şi mi-au oferit momente de neuitat fără să urmărească asta. Sper că atunci când ne vom revedea, "după ani şi ani" o să aveţi motive să fiţi mândri.

Timpul nostru a trecut, anii de liceu au apus şi e timpul să trec la următoarea etapă a vieţii mele fără prea multe regrete, deşi în astfel de momente pare greu şi aproape imposibil, sunt sigură că până la urmă va fi bine. Toate amintirile, peripeţiile, şi nu în ultimul rând multe persoane cu care m-am intersectat în aceşti ani au un loc de cinste asigurat în sufletul meu şi îmi voi aminti de toate câte ni s-au întâmplat cu cel mai mare drag. Sper ca şi cei ce vor veni după noi vor avea parte de nişte ani de liceu cel puţin la fel de reuşiţi ca noi.

Şi, nu pot să nu cad într-un clişeu şi să nu ataşez şi melodia asta. Enjoy.

1 comentarii:

amspuseu spunea...

SUPERBA POZA, SUPERBE AMINTIRI!
BAFTA MULTA LA EXAMENE!

Trimiteți un comentariu