luni, 24 iunie 2013

Replici memorabile [partea a IV-a]


Pentru că ultimul articol din seria asta a fost publicat acum ceva timp, am încercat măcar postarea asta să o fac mai lungă. Mulţumiri Iuliei care mi-a mai amintit câteva dintre momentele/replicile menţionate mai jos.

-cum stai cu învăţatul pentru bac?
-numai ieri am pierdut o săptămână.

-de ce studiem radiaţiile X?
-ăăăă ... pentru că intră în programă?

(tot din seria "la şcoală")
-haideţi că avem de recuperat o grămadă.
-Dv. puteţi începe, noi o să vă ajungem din urmă.

-vorbesc trei limbi străine şi pe a patra o fluier.

-ţi-aş da premiul Nobel pentru lasă-mă în pace.

(la cineva acasă, într-un loc strâmt după un chef)
-auzi, eşti drăguţă să ţi tu puţin pereţii pentru mine până mă încalţ?

-asta e o dovada de nesimţire curată.
-eu nu mă simt.
-întocmai.

-unde dragoste nu e ... facem. (poate că e clasică, dar eu am auzit-o recent într-un cadru ciudat şi, sincer, am avut o criză serioasă de râs)

-până şi faţa locului arată mai bine decât faţa ta.

-fly like a woman from my life, bitch!

-eu si iarna sunt penal.

-am avut un moment telepatic.
-cred că vrei să spui telepatetic.

-ce zici, ia bac-ul?
-n-ai auzit că s-a pus pe învăţat?
-la cum o ştiu, mai degrabă s-a pus învăţatul pe ea.

-eşti una dintre acele persoane pe care mi-e mai uşor să le sar decât să le ocolesc. (din seria "are mama o FETIŢĂ")

-ăştia îmi cer o limbă străină.
-scrie şi tu acolo matematică.

-dacă aş avea bani cum nu am ... ai, Doamne!

-putem să vă întrebăm ceva?
-nu mai sunt bilete.
-dar noi avem bilete.
-deci de-asta nu mai sunt bilete.

(din seria "Ăsta-i un bărbat adevărat")
-uită-te la el, ce părere ai?
-vai, m-a impresionat atât de tare şi mi-am dat pantalonii jos cu o aşa viteză de acum sunt undeva la jumătatea drumului spre China.

-ce caută prin sertare?
-dreptatea.

-mă gandesc să-mi mai pun nişte butoane interactive.
-stai, încă vorbim despre tine sau am început să vorbim despre site?

-cateodată eşti mai posesivă ca pronumele.

-dragă, vezi ca te suna anii '90, cred că îşi vor soneria înapoi. (Bogdă într-unul din momentele lui clasice)

-rude recent regăsite?
-nu, suntem rude de mult... (de hăhă)

-asta trebuia să fie o glumă?
-dragă, tu eşti o glumă.

(tot din seria asta:)
-ce glume aveţi în program, nici măcar nu mi se par amuzante.
-păi scopul lor era să ne amuze pe noi, nu pe tine ... şi până acum uite cât de bine funcţionează.

Seria "un cola, vă rog":
-bjjjjţzz un cola vă rog.(într-un local, cineva încercând să ne ia comanda după o palmă telenovelistică)

-o porţie de clătite şi un cola.
-cu ce să fie clătitele?
-cu cola!

KFC:
-ce fel de sos vreţi?
-cola

-ce fel de suc vreti?
-mare.
-nu, de care suc ...
-MARE.
-avem cola, fanta, sprite...
-ăăăă ... cola.


(Într-o excursie, pe la 5 dimineața:)
-auzi, cine-i pretextul aici?

(ținând un discurs despre success, în limba engleză):
-...we can talk about being successful in our career, in love...
-successful in love?!
-uhm...

-am avut și eu o prietenă... și lumea mi-a stricat-o. (din seria "Iulia, tu ești prietena mea!")

-ce latino-i melodia asta! (constatare atribuită tuturor melodiilor care n-au nicio legătură cu latino într-un local)

-de azi înainte nu mai zic sexy. Zic caliente. Pentru că e LATINO.

OHGODWHY.MP3 (=melodii care ne-au lăsat cu traume după anumite chefuri)

-eu arăt ca o babă exorcizată când dansez.

(în mijlocul unei dispute, pe un ton care anunță argumentul suprem):
-ȘI ȘTII CEVA???? LASĂ-MĂ-N PACE!!!

-Iulia aceea a murit, bine?
-noi iubim orice versiune a ta, să știi.

-să vezi cum faci mâine să bem ceva.
-nu pot, nu simt nevoia.
-nu-i nimic, atunci bem apă plată și dansăm pe muzica de la telejurnal.

-după admitere, nu mai răspund de faptele mele.

-și ca orice comoară, trebuie îngropată.

Mărul.
Cineva a avut geniala idee de a face salată de fructe cu rom la un chef. După ce am mâncat jumatate din ea, am scos un măr din salată şi am încercat să-l fumez. Atât am avut de spus.

Mă duc să mă sinucid.
-unde ai fost?
-am vrut să mă sinucid.
-şi cum se face că te-ai întors?
-am căzut pe scari.

Somnul.
-doamna profesoară, jur ca nu mai lipsesc dar vă rog frumos să nu mă mai călcaţi pe deget pentru că mă doare sângele. (it's not supposed to make sense)


După bac şi admitere încerc să vin cu o serie mai serioasă de întâmplări povestite.

vineri, 7 iunie 2013

Absolvire


The years have spread us like dandelion seeds, sanding down the edges of our jigsaw parts that used to only fit each other.

A venit şi a şi trecut ziua cea mare. End of an Era. Un moment la care visezi de multe ori, ţi-l imaginezi şi îţi faci tot felul de scenarii şi până la urmă tot reuşeşte cumva să te ia pe nepregătite, trezindu-te cu sufletul larg deschis în faţa celuilalt, încercând să găseşti cuvintele de rămas bun potrivite care să surprindă măcar puţin din cât de mult a însemnat tot ce s-a întâmplat pentru tine. Un moment în care, pentru mine, realitatea a depăşit aşteptările (care, recunosc, nu erau prea mari) şi chiar şi acum după o săptămână de la absolvire găsesc foarte greu să vorbesc despre anii de liceu cu "a fost odată". Şi, totuşi, uite că am trecut şi prin asta. Ziua în care spui rămas bun lumii aşa cum o şti, îmbrăţişând necunoscutul. Ziua în care visele tale încep încet şi sigur să treacă la stadiu de proiect, făcând şi primi paşi spre realizarea lor. Ziua în care ar trebui să fi mai aproape de idealul pe care ţi l-ai propus. Ziua în care faci primii paşi către "lumea reală", când devi o parte din ea şi laşi copilăria în urmă, pe băncile şcolii.  Mulţi dintre noi am aşteptat mult clipa asta, fără să ştim exact ce presupune ea. Ei bine, ai grijă ce-ţi doreşti. Unele lucruri vin prea repede, altele vin prea târziu, pe când o mare parte nu vin niciodată. ("orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toata viaţa"- Paler).

Nu am de gând să încep să spun cât de mult îmi vor lipsi anumite persoane şi, în general, tot ce înseamnă viaţa de licean, am fost destul de melancolică zilele astea şi aş vrea să mă ţin departe de orice astfel de stare ca să mă pot concentra pe învăţat, dar cu siguranţă veţi mai găsi pe aici postări legate de anii de liceu, despre bac şi, probabil, primele impresii legate de facultate.

Tuturor celor care au avut un rol direct sau indirect în formarea mea le mulţumesc pentru "călătorie", pentru tot ce m-au învăţat şi pentru că au făcut aceşti ani atât de speciali pentru mine. Ce mi se pare foarte revigorant, şi-mi mai dă o speranţă în natura umană e că tot ce au făcut a fost foarte natural, firesc, poate de multe ori m-au învăţat multe "lecţii" şi mi-au oferit momente de neuitat fără să urmărească asta. Sper că atunci când ne vom revedea, "după ani şi ani" o să aveţi motive să fiţi mândri.

Timpul nostru a trecut, anii de liceu au apus şi e timpul să trec la următoarea etapă a vieţii mele fără prea multe regrete, deşi în astfel de momente pare greu şi aproape imposibil, sunt sigură că până la urmă va fi bine. Toate amintirile, peripeţiile, şi nu în ultimul rând multe persoane cu care m-am intersectat în aceşti ani au un loc de cinste asigurat în sufletul meu şi îmi voi aminti de toate câte ni s-au întâmplat cu cel mai mare drag. Sper ca şi cei ce vor veni după noi vor avea parte de nişte ani de liceu cel puţin la fel de reuşiţi ca noi.

Şi, nu pot să nu cad într-un clişeu şi să nu ataşez şi melodia asta. Enjoy.