miercuri, 23 ianuarie 2013

Gânduri la început de liceu

Îmi cer scuze pentru lipsa de activitate. Probabil puţini dintre voi ştiu, dar a început perioada simulărilor şi e destul de greu să mai ţin pasul şi cu blogul, dar promit ca o să dau tot ce pot să nu mai treacă atât de mult timp fără să mai trec pe aici.

Şiiii ... iar am deviat de la subiect. La începutul clasei a IX-a, cu mintea şi aspiraţiile mele de atunci am scris un eseu pentru un concurs cu titlul "Gânduri de licean" , eseu care a fost publicat şi în revista "Metamorfoze". E ciudat să găseşti ceva ce ai scris cu atâta timp în urmă care are puterea de a te surprinde, de a te pune pe gânduri. Brusc, îmi amintesc exact cum eram atunci şi nu-mi pot da seama când şi pe ce cărări a dispărut fetiţa care a scris asta, parcă e o ruptură prea mare între acea persoana şi persoana care sunt acum. Nu-mi doresc decât un singur lucru: să nu o dezamăgesc.

Deci ... vă las cu gândurile mele de acum trei ani şi ceva, la început de liceu ...


Gânduri de licean

“Adevărata vârstă a omului se socoteşte în anii pe care nu i-a trăit degeaba.” (Gavriil STIHARUL)

Se spune despre anii de liceu că sunt cei mai frumoşi ani din viaţa oricărui om şi, în acelaşi timp, sunt o perioadă foarte importantă cu care omul se întâlneşte o singură dată. Adolescenţa este considerată vârsta de aur, vârsta marilor realizări, a integrării sociale, dar şi vârsta crizelor, a nesiguranţei, a insatisfacţiei. Orice vârstă are specificul ei, importanţa ei, dar vârsta adolescenţei este considerată cea mai importantă, deoarece ni se dezvoltă personalitatea, ni se modifică modul de gândire pentru că ne maturizăm. Această perioadă e unică şi “ceea ce nu trăim la timp, nu trăim niciodată.” (Octavian Paler) , de aceea ea trebuie trăită din plin.
Ca să profit de această vârstă, am decis să nu îmi fac planuri pe termen lung, deoarece prefer să trăiesc fiecare clipă din plin, să mă bucur de oamenii pe care îi am langă mine, să profit de fiecare şansă pe care o am ca să învăţ ceva nou şi folositor sau să reuşesc să păcălesc cumva timpul, furând astfel cât mai multe amintiri. “Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa: unul, de a crede că nimic nu este un miracol; al doilea, ca şi când totul este un miracol” (Albert Einstein). Eu prefer să cred că totul este un miracol şi orice lucru sau om are partea lui bună. De aceea, la sfârşit vreau să pot spune că nu am pierdut nimic, iar dacă am pierdut au fost doar lucruri care nu-mi vor influenţa viitorul într-un mod negativ. Dar fiecare întâmplare are importanţa ei, însă viaţa e prea scurtă şi mai trebuie să învăţăm şi din experienţele altora. Timpul nu trebuie lăsat să treacă degeaba, el trebuie folosit la maxim, fiindcă în orice moment poţi primi o altă şansă sau poţi face un alt pas spre un viitor cât mai bun, iar noi trebuie să ştim să profităm de orice astfel de oportunitate, pentru că orice pas, cât de mic, are însemnătatea lui.
Fiind vârsta integrării sociale, am ales ca tot ce voi face în aceşti ani să mă reprezinte, adică să fiu eu, indiferent în ce situaţie m-aş afla, pentru că viaţa e prea scurtă ca să fiu altcineva. Am realizat că trebuie să pot să fac paşi cu vântul în faţă, deoarece până să ajung unde va trebui să ajung, va fi un drum lung, cu multe obstacole, care vor cere, la rândul lor, multe sacrificii, iar unele din zidurile pe care le voi întalni, va trebui să le transform în porţi, pe care, mai presus de toate, cu cheile potrivite va trebui să le deschid. Sunt conştientă că trebuie să lupt pentru ce îmi doresc, iar cu o voinţă puternică, orice poate deveni realizabil. Mi-aş dori să găsesc “o uşă” pe care nu a încercat-o nimeni sau poate că nu a gasit nimeni înaintea mea cheiea potrivită, deşi e foarte puţin probabil să reuşesc, fiindcă şi-au dorit asta mulți înaintea mea, persoane care poate erau mai bune ca mine sau o meritau mai mult, şi au eşuat. Nimănui nu i-ar strica un strop de eternitate, iar asta ar putea fi şansa mea.
Văd viaţa ca pe o şcoală, unde când greşeşti, înveţi, atâta timp cât nu îţi repeţi greşelile, unde trebuie să ţii minte cine eşti sau ce vrei să faci. Lecţiile de viaţă date în şcoală îţi pot prinde bine, în schimb mi se pare înjositor să primeşti lecţii de şcoală în viaţă: asta ar da dovadă că nu ai învaţat lucrurile potrivite în momentul potrivit şi că, probabil nu meriți să te afli unde eşti. În viaţă, orice amănunt poate conta, când ai nevoie de o slujbă şi trebuie să faci o impresie bună, e ca atunci când ai nevoie de o notă bună să îţi măreşti media.
Fiind spuse toate acestea, sunt convinsă că drumul meu duce undeva, la un viitor foarte bun.

Şandru Cristiana