marți, 23 octombrie 2012

Decalog

În dimineaţa asta, când îmi verificam facebook-ul şi în timp ce mă gândeam dacă să merg sau nu la şcoală am dat peste decalogul lui Paler şi mi s-a facut dor de "Viaţa pe un peron" (o carte pe care v-o recomand, dacă nu aţi citit-o), o carte care m-a marcat acum vreo doi ani când am citit-o şi care m-a pus pe gânduri.
Acest decalog sună aşa:

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

Ştiu că după ce am citit "Viaţa pe un peron" am scris un fel de decalog, după modelul ăsta, dar cartea a circulat pe la mulţi dintre prietenii mei şi foaia respectivă cred că s-a pierdut. Dacă o găsesc, o să îl public :).

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu