marți, 14 august 2012

Nimic personal, doar autoapărare


Toţi suntem sau am fost răniţi măcar o dată şi încercăm să ne ascundem rănile cum putem. Fie că încercăm să distragem atenţia printr-un zâmbet frumos, prin sarcasm sau pur şi simplu încercăm să nu ne facem remarcaţi, până la urmă creăm un adevărat stil de viaţă din asta. Chiar şi persoana aia pe care o place toată lumea şi întotdeauna e cu zâmbetul pe buze face asta, pur şi simplu ăsta e modul ei de apărare faţă de lumea de afară. Prietenul glumeţ, sufletul petrecerii, tipul tăcut sau indiferent ... astea nu sunt decât etichete, decât fracţiuni ale personalităţii lor care poate au fost create ca să ascundă ceva. Toţi sunt mai mult de atât. Oamenii sunt mai mult decât nişte chipuri drăguţe şi nişte replici aleatorii. Dincolo de măşti, dincolo de gesturile evazive şi de replicile aruncate la repezeală toţi suntem al dracu de speriaţi unii de alţi, speriaţi de relaţiile pe care le-am putea stabili şi în special de rănile cu care ne-am putea alege în urma lor. Toţi ne temem de orice nu putem controla şi ajungem în punctul în care l-am pune pe celălalt în faţa noastră doar să cădem pe moale. Începem să ne apărăm unii de ceilalţi prin toate mijloacele posibile, de asta uneori suntem de nerecunoscut, de asta uneori oamenii te şochează. Uneori pur şi simplu ne trezim că ne-am deschis prea mult sufletul în faţa cuiva şi intrăm în panică, ne purtăm ca şi când nu am mai fi noi, căutând în zadar o cale de ieşire sau măcar de a da înapoi. Şi aşa, din frica de a nu lăsa pe ceilalţi să ne rănească, ne rănim singuri şi o luăm de la capăt. Totul nu e decât un imens mecanism de autoapărare pe care îl perfecţionăm câte puţin în fiecare zi.

Deci, nu te condamn dacă nu reacţionezi când toată fiinţa mea strigă "open up your heart and let me in!". Ai toate motivele din lume ca să nu o faci. Ştiu că e greu şi că ne aşteaptă un drum lung până ca asta să se întâmple, dacă o să se întâmple. Nu ştiu, când îmi spuneţi că o să se termine cu bine ori voi îmi subestimaţi naivitatea ori eu vă subestimez logica.

2 comentarii:

hapi2233 spunea...

:)
Probabil pe cand eu as scrie ganduri de incurajare, "raul" a trecut deja
Din lovituri inveti durerea si abia apoi inveti sa te aperi....

you-know-who spunea...

is this about that boy you met on the road?

Trimiteți un comentariu