sâmbătă, 28 aprilie 2012

O săptămână în Germania

Şi uite că s-a dus şi vacanţa asta, una dintre cele mai bune din ultimul timp. Cu toate că anii trecuţi am văzut atât Roma cât şi Parisul, pot să spun că acum am simiţit pentru prima dată cu adevărat diferenţa asta dintre culturi. Trecem peste faptul că şoselele lor arată bestial, că se curăţă săptămânal până şi semnele de pe marginea şoselelor, că e totul ordonat şi impecabil ... şi încerc să trec la subiect. Eu am auzit că nemţii sunt oameni reci şi am fost plăcut surprinsă de amabilitatea şi de modul prietenesc în care ne-au tratat toţi vecinii sau cunoscuţii mătuşii la care am stat (A, da, am stat la o mătuşă, cred că de asta am simţit atât de bine diferenţa dintre naţii, pentru că nu m-am mai limitat doar la zonele turistice ale ţării). Am fost acolo pentru comuniunea verişorului meu care împlineşte 9 ani şi, de când am ajuns(joi) până sâmbătă seara(duminică a fost comuniunea) toţi cei din zonă ne-au bătut pe rând la uşă şi au lăsat cadouri sau mici atenţii (iar prietenii apropiaţi au ajutat la pregătirea mâncării pentru comuniune). Ţin să subliniez că m-au şocat "dimensiunile" oamenilor ... am auzit eu că mai dai din când în când peste o balenă ucigaşă, dar am crezut că lumea exagerează ... acum că am văzut cu ochii mei, cred că e o ţară perfectă de vizitat pentru cei care au complexe de greutate.

Acum că am cam terminat cu impresiile generale, să vă povestesc ce am făcut eu pe acolo. Drumul a fost lung (aproape 24 de ore) dar am avut-o pe bunică-mea care scotea câte o perlă la fiecare 5 minute (puţolog în loc de ginecolog, pulberitate în loc de pubertate etc.) cu care mai înveselea atmosfera. Evident că ne-am şi pierdut, dar am fost binecuvântaţi cu o Europă mare şi e păcat să nu vedem cât mai mult posibil din ea. Prima zi în Germania am petrecut-o în mare parte în casă, principala mea activitate fiind jocurile video, lego-urile, wii-ul şi cam tot ce se învârte în jurul lor.
asta e camera în care am dormit eu



Tot în prima zi, am ieşit cu tata la o plimbare ca să văd mai bine zona (am stat în Orenhofen-s-ar traduce locul speranţei sau cam aşa ceva- , un sătuc undeva în vârful unui munte). Atunci am cunoscut o mare parte din vecini şi din prietenii pe care-i avea tata acolo.



A doua zi am fost la cumpărături, ne-am plimbat dintr-o parte în alta, şi pe lângă toate astea ne-am mai şi pierdut. (Dacă dupa Paris sau Roma ştiam pe de rost toate staţiile metrourilor, cel puţin încă vreo 2 saptamani de azi înainte pot să-ţi spun cam fiecare şosea din zona respectiva unde duce).


Ziua următoare am fost la Flohmarkt, în Messepark, unde am atins principalul scop al venirii mele în Germania: mi-am luat bicicletă nouă. 60 de euro, suspensii high precision, schimbător şi frâne shimano, roţi de semicursieră  ... mai pe scurt, exact ce mi-am dorit.

un magazin de biciclete (raiul pe pământ pentru maniaci ca mine)

eu şi Helga la prima noastră întâlnire




Apoi, din întâmplare am dat peste Porta Negra. Evident, am vizitat tot ce se putea vizita atât înăuntrul cât şi în preajma ei.


un ultim roman rămas să apere cetatea


Duminică a fost comuniunea. A fost destul de plictisitor, mi-am petrecut timpul povestind cu Stephanie, o "vecină", care şi-a făcut studiile în state şi care vorbeşte perfect engleza. Când am prins un moment în care ploaia a stat, am ieşit cu ea şi am plimbat câinele.





Luni am fost invitaţi la Ervin(fostul şef a lui tata) la masă iar apoi am umblat de nebuni toată ziua. Am vrut să mergem la Cascade să facem baie dar din nefericire a fost închis (culmea, drumul către Cascade l-am nimerit perfect) deci am fost la shopping tot restul zilei.

Marti am vizitat Trier-ul, cel mai vechi oraş din Germania.

Catedrala, cea mai veche biserică din Germania. Aici am văzut Cămaşa lui Iisus, care am înţeles că e în oraş numai o dată la 15 ani.


Liebfrauenkirche /  The Church of Our Lady . Una dintre primele clădiri gotice din Germania.



Aula Palatina / Konstantin-Basilika

Miercuri dimineaţa ne-am făcut bagajele şi după un drum de aproape 24 de ore, joi am ajuns acasă.

după vreo 7 ore de mers cu maşina, am oprit să mâncăm.

aşa arăta maşina noastră la întoarcere, încărcată cu tot ce am putut duce:


Deci, a fost o vacanţă faină, care a avut de toate ... dar care a fost cam scurtă. Voi cum v-aţi petrecut vacanţa de Paşti?

luni, 16 aprilie 2012

7 dimineaţa

E prima dată anul ăsta când mă prinde răsăritul la calculator, cu cafeaua în faţă şi cu tot tacâmul ... ca în vremurile bune. Poate pentru că în ultimele săptămâni mi-am perimis să revin la stilul meu de viaţă şi simt că eu, cea pe care o cunosc şi pe care o iubesc(şi care nu e atât de dark and twisted) a revenit la viaţă. Am început să petrec mai mult timp cu persoanele pe care le iubesc, pregătesc surprize, fac cadouri şi pot să sărbătoresc ziua cuiva cu şampanie într-o parcare şi să simt că sunt cea mai fericită persoană din lume. Râd fără motiv, mă întâlnesc cu prietenii şi stăm de poveşti ore în şir până ne prinde noaptea şi suntem nevoiţi să plecăm acasă, îmi fac planuri, ne întâlnim să facem brioşe (Bree Van de Kamp style) sau să jucăm jocuri video, facem chestii spontane şi ne bucurăm de vacanţă. Simt că reiau controlul asupra vieţii mele. Pentru prima dată, după mult timp pot să spun că am avut o săptămână exact aşa cum mi-am dorit, şi ăsta este unul dintre motivele din care spun că am avut cele mai tari sărbători ever! Mă simt ca şi când mi-am găsit locul, ca şi când revăd tot ce s-a întâmplat în slow motion şi-mi dau seama că sunt exact unde vreau să fiu ... şi, mai mult decât orice, sunt CINE vreau să fiu. În ultimele zile am regăsit tot ce credeam că am pierdut ... şi, mai presus de toate, mi-am redobândit "superputerile" (ce superputeri? am zis mai sus că am recăpătat controlul asupra vieţii mele, mă simt bine în pielea mea, îi fac pe cei dragi să zâmbească ... ce vreţi mai mult?).

Voi ce aţi făcut de sărbători? Sper că şi voi v-aţi distrat cel puţin la fel de mult ca mine.

P.S. Iau o pauză cam o săptămână, două având în vedere că plec în Germania şi nu ştiu dacă o să reuşesc să stau prea mult pe net. Când revin, o să vă povestesc cum a fost (cu poze şi tot tacâmul).

luni, 9 aprilie 2012

Wish you were here



So, so you think you can tell heaven from hell, blue skies from pain. Can you tell a green field from a cold steal rail? A smile from a veil. Do you think you can tell?
And did they get you trade your heroes for ghosts? Hot ashes for trees? Hot air for cool breeze? Cold comfort for change? And did you exchange a walk on part in the war for a lead role in a cage?
How I wish, How I wish you were here. We're just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year, running over the same ground, what have we found? The same old fears.
I Wish You Were Here.

Pink Floyd - Wish you were here

joi, 5 aprilie 2012

contra timp

Poate o să-mi pierd inocenţa într-o zi şi sufletul meu va începe să îmbătrânească. Poate o să dispară energia asta şi puterea de a-i face pe cei dragi să zâmbească. Poate peste câtiva ani dacă-mi vezi zambetul nu îl vei mai recunoaşte iar toate visele de astăzi se vor spulbera. Am spus cuiva că nu văd ce sens ar mai avea viaţa după ce ne-ar dispărea sentimentul ăsta că noi suntem importanţi, că putem schimba ceva şi nu-mi pot imagina cum ne vom simţi când vom realiza că lumea asta nu se învârte în jurul nostru. Mi-a răspuns că, la un moment dat în viaţa mea lucrurile astea ni se vor părea aşa cum ni se par acum plânsetele şi dezamăgirile pe care le aveam când eram mici şi încercam să construim un castel de nisip şi cineva venea şi ni-l strica. Atunci, castelul ăla ni se părea atât de important şi nimeni nu ne putea împăca dacă păţea ceva. La un moment dat, când ne vom uita înapoi aşa ni se vor părea şi toate frământările noastre de astăzi, dar până atunci probabil că vom mai plânge multe nopţi din cauza unei iubiri neîmpărtăşite, vom mai avea puterea de a rânde ore întregi aparent fără motiv şi-o să ne surprindă de multe ori răsăritul încercând să găsim raspunsuri întrebărilor care ne frământa. Dar, până atunci trebuie să vă mulţumiţi cu mine şi cu setea mea de aventură, cu poveştile interminabile la o cană cu vin, cu discuţiile filosofice aprinse pe diferite teme, cu ieşiri lungi şi dese şi-o să trebuiască să mă mai suportaţi multe zile în care-o să fac numai ce am chef, pentru că n-am de gând să mă maturizez curând şi pentru că vreau ca toate visele de astăzi să fie amintirile grozave de mâine.


Vă las una dintre melodiile mele preferate de la Pink Floyd, mai în temă: