vineri, 23 martie 2012

Amintiri false

In sera asta mi-am amintit de niste chestii despre care am citit mai demult, intr-o carte. Poate ca va amintiti, am mai avut acum ceva timp un articol despre creierul uman si "erorile lui", despre cum completeaza el "spatiile goale" cu ceea ce ni se pare noua ca ar trebui sa fie acolo. De data asta o sa va povestesc cate ceva despre amintirile false.
O amintire falsa este o amintire a unui eveniment care nu s-a petrecut sau este o distorsiune a unui eveniment care a avut loc determinata in general de factori externi.
Stiu ca majoritatea oamenilor carora le-am povestit care-i treaba cu amintirile astea false li s-a parut imposibil, dar s-au facut multe experimente care au demonstrat ce se intampla, iar eu am sa va povestesc cateva dintre ele ca sa intelegeti mai bine cum sta treaba.
Primul experiment, legat de amintirile false despre care am citit a fost facut pe niste oameni care la un moment dat in viata lor au fost la Disneyland. Inainte de a discuta cu specialistii, li s-a pus un filmulet in care s-a prezentat "Disneyland-ul", iar in acel filmulet, printre multe altele la intrare era Bugs Bunny. O mare parte dintre ei, cand au raspuns la intrebari au povestit DETALIAT intalnirea lor cu un Bugs Bunny care i-a luat in brate si cu care s-au jucat. In realitate, Bugs Bunny nu avea ce cauta acolo pentru ca el NU este un caracter Disney.
Alt experiment interesant este legat de amintirile din copilarie. Teoretic, nu ne putem aminti nimic inainte de 3 ani, pentru ca acea parte din memorie nu era prea dezvoltata. In mod paradoxal, multe persoane au "amintiri" din acea perioada, pe care probabil si le-au creat vazand niste poze, sau auzind povesti din acea perioada spuse de parintii lor. Deci, revenim la experiment: li s-a cerut unor persoane ca cineva din familia lor sa participe la acest experiment. Li s-au aratat 3 poze, 2 reale si una modificata, cu ei in balon. Atunci, majoritatea au incercat sa povesteasca ce s-a intamplat in cele doua poze reale, iar doar o parte dintre ei au reusit "sa-si aminteasca" ca au fost cu balonul si au putut sa povesteasca experienta respectiva. Li s-a cerut sa mediteze putin la cele 3 poze zi sa revina in cateva zile. Cand s-au intors, majoritatea au reusit sa povesteasca amintirea cu balonul, care nu s-a intamplat decat in mintea lor.
Un alt studiu a facut niste persoane nevinovate sa marturiseasca faptul ca au stricat un calculator, si chiar au oferit detalii credibile din timpul accidentului, doar pentru ca li s-a spus ca altcineva i-a vazut cum au facut acest lucru.


Deci, exista o groaza de amintiri false in capul nostru, desi noi nu realizam asta. Cum se formeaza? Pai, in primul rand memoria are tendinta de a fi mai influentabila daca un numar mai mare de persoane participa la o discutie, astfel detaliile din povestea lor(care nu sunt intotdeauna adevarate) la care am participat si noi pot sa ni se fixeze in minte fara sa ne dam seama. De exemplu, daca ni se spune ca am fost imbracati in rosu, incepem sa credem ca noi chiar am fost imbracati in rosu in ziua aia. De asemenea, daca nu ne mai amintim exact unele parti, bineinteles ca intervine imaginatia sau interferenta, completand lacunele cu ce ti se pare mai evident. Emotiile pot, la randul lor, influenta amintirile. Se mai poate intampla sa nu-ti mai amintesti exact data si locul si sa ajungi sa combini mai multe amintiri(sau, mai rau, sa crezi ca ti s-a intamplat tie ce ai vazut intr-un film). Daca-ti cer sa-ti amintesti prima fraza din articol nu cred ca poti ... sunt lucruri pe care ni le amintim in linii mari, in timp ce mintea noastra se ocupa de detalii.

Cred ca am lamurit faptul ca mare parte din amintrile pe care le avem sunt false. Eu ma intreb daca avem vreo amintire autentica, o imagine exacta a ce s-a intamplat intr-un anumit moment din viata noastra. E ciudat cum pana si amintirile tale pot fi o minciuna.

3 comentarii:

amspuseu spunea...

Inseamna ca eu nu exist? Inseamna ca eu nu am vorbit niciodata cu tine? Simt fiori de teama... sa fie totul doar in mintea mea?

P.S.Am simtit nevoia sa glumesc putin!

Cristiana spunea...

mi-ai amintit de perioada in care citeam multa filosofie si ma intrebam ce exist cu adevarat :)) (de exemplu Kant, care afirma ca viata fiecaruia este un vis care se formeaza dupa anumite reguli) ... dar, pana la urma "faptul ca eu exist dovedeste ca lumea asta n-are nici un sens" (cum zice Cioran) ... de chestiia asta "existentiala" ma lovesc si cand incep sa citesc despre faptul ca perceptiile noastre nu redau lumea cum este ea iar, spre exemplu, culorile nu exista, ci sunt doar rezultatul procesarii de catre creier a impulsurilor bioelectrice trimise prin nervul optic, deci culorile nu sunt decat perceptia unor unde electromagnetice.

deci ... sa fie totul doar in mintea mea? :))

hapi2233 spunea...

Exista amintiri false dar daca aprofundezi tema o sa vezi ca majoritatea amintirilor tale sunt cat se poate de reale.
O falsa perceptie asupra unui lucru din trecut nu inseamna neaparat o amintire falsa
Intr-adevar, memoria noastra nu e ca un film fotografic in care imaginile raman ani de zile nemodificate

Trimiteți un comentariu