luni, 28 noiembrie 2011

17 (sau de ce e atât de greu să fii adolescent)

Astăzi fac şi eu 17 anişori şi nici măcar nu-mi dau seama dacă ar trebui să mă bucur sau nu. Mi-e groază când mă gândesc că pe zi ce trece sunt tot mai multe lucruri pe care trebuie să le iau în calcul, am tot mai multe de demonstrat atât celor din jurul meu cât şi mie însămi. Mi-e groază de faptul că mă maturizez încet şi sigur şi mă confrunt în fiecare zi din ce în ce mai mult cu realitatea. În astfel de momente, precum ziua mea încep să mă simt presată de timp, ca şi când viaţa nu ar fi decât o luptă contra cronometru, verificând în calendar câte luni, zile, minute, secunde o să mai am anumite persoane pe lângă mine. Mi-e groază când mă gândesc că peste un an şi ceva va trebui să las totul în urmă şi să o iau de la capăt prin alte locuri la fel cum mi-e groază să mă gândesc că a mai trecut încă un an din viaţa mea aproape pe nesimţite.

Deci, până la urma urmei de ce e atât de greu să fii adolescent?
În primul rând, pentru că toţi încă te mai tratează ca pe un copil şi au pretenţia să te comporţi ca un adult. Începi să simţi cum creşti şi încetul cu încetul laşi jucăriile şi începi să te gândeşti la chestii serioase şi să îţi pui tot mai multe întrebări legate de viitor. Te evaluezi şi te reevaluezi de zeci de ori pe zi, întrebându-te dacă eşti cine crezi că eşti sau pur şi simplu să vezi cât de bun eşti la una şi la alta, încercând să atingi sau să depăşeşti cât mai multe limitele posibile. Eşti bulversat, ştiind că probabil o să iei cele mai importante decizii şi că prin tot ceea ce faci încet, încet îţi schiţezi viitorul. Ştii că probabil toată lumea înainte să se întrebe "eu ce mănânc mâine?" s-a întrebat "să-mi fac sau nu tema la algebră?".Nu mai e nimeni acolo să-ţi spună la fiecare pas ce e bine şi ce nu şi eşti al dracu de speriat să nu te încurci prea tare şi să nu mai existe cale de întoarcere la ce ai fost, să nu pierzi definitiv copilul sau adolescentul din tine. Simţi nevoia să te distrezi, să te revolţi, să faci ceva special, pentru că ştii că fiecare clipă contează. Au loc crizele de personalitate, astăzi zâmbeşti din orice nimic şi mâine simţi că tot universul tău se destramă şi nu poţi face nimic ca să salvezi situaţia. Tragi chefuri cu fiecare ocazie şi nu de puţine ori exagerezi cu băutura şi ţigările iar seara următoare o petreci cu nasul prin caietele de mate sau de info ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Poţi să te îndrăgosteşti şi eşti gata să juri iubire pe toţi vecii, cu toate că anumite cuvinte precum "pentru totdeauna" nu au prea multă logică pentru tine. Te agăţi de orice fel de sentiment, nu vrei să pierzi nimic din ce poţi avea sau primi şi eşti gata să dramatizezi ore în şir la telefon, indiferent cât eşti dezamăgit sau rănit la fel cum poţi să stai ceasuri întregi vorbind despre nimicuri sau încercând să descifrezi gesturile şi personalităţile celor din jur şi poţi găsi toate răspunsurile la marile enigme ale universului în timp ce bei o cafea cu nişte prieteni într-un local uitat de lume.

Dar, pe cât e de complicat, pe atât poate fi de frumos şi cu siguranţă ce o să ţi se întâmple în perioada asta nu o să uiţi uşor, eu una cred că nu o să uit niciodată. Deci, nu ştiu ce puteţi să-mi oferiţi de ziua mea mai frumos decât ceea ce mi se întâmplă deja aşa că ... vise în mii de părţi, vi le fac cadou, împliniţi-le voi, visul meu îl trăiesc chiar acum!.

# nu ştiu dacă vă merge, dar ăsta e pe departe cel mai frumos cadou primit până acum (00:27) : http://www.facebook.com/photo.php?v=269693596413902

12 comentarii:

Mandy Lane spunea...

La mulți ani, Cristiana!
Toate cele bune! :)

amspuseu spunea...

Kitty, LA MULTI ANI! Sanatate, Noroc, Zile frumoase si Pupici multi!

P.S. Fii tu insati si nu-ti mai pune atitea intrebari, nu te mai framinta bintuita de indoieli si speriata de necunoscut. Lucrurile sint mult mai simple decit par uneori, vei constata ca viata curge cu o normalitate uimitoare, iar pasii urmatori ii vei face pur si simplu fiind stapina pe tine si valoarea ta.

Cristiana spunea...

Mersi mult Mada. Am vazut mesajul tau azidimineata si cum ma grabeam n-am apucat sa-ti raspund.

Adi, ma bucur sa vad un mesaj si de la tine si apreciez impulsul pozitiv pe care incerci sa mi-l dai!

hapi2233 spunea...

Cris dear, iti doresc din suflet La multi ani! tinerete si adolescenta frumoasa deopotriva!
Si sananate! Cu restul te descurci tu ca esti o tipa isteata :)
Dedicatia mea pentru tine:
http://www.youtube.com/watch?v=H98UuQWBJKk&feature=related

Cristiana spunea...

mersi!! M-ai nimerit cu melodia, stii ca imi place mult Phoenix >:D<.

Iulia Arion spunea...

Nu mai am nimic de spus :D! Love you :*!

Cristiana spunea...

Iulia, imi pare rau sa te anunt ca am primit un cadou si mai tare: ori o raceala urata, ori rubeola ... inca nu stiu ce e.

Deci, daca e raceala imi trag doua palme si pana la urma incerc sa petrecem pe 1 ... daca e rubeola ... veniti pe riscul vostru :))

Masaj erotic Ramnicu Valcea spunea...

La Multi Ani! Ai o gramada de ani in fata, fii optimist

diana spunea...

La multi ani!
Fiecare sfarsit e un nou inceput! Incearca sa gandesti pozitiv pentru ca viata are atat de multe de oferit. Nu te mai gandi "cu groaza", imbratiseaza fiecare noua zi si profita de tot ceea ce-ti poate oferi!

Anonim spunea...

Cristiana, ma bucur foarte mult pentru ca scrii ceea ce scrii si mai ales pentru cum scrii. E ca si cum ai scrie si pentru mine. Unii vor zice ca nu mai am varsta, dar ei nu vad in mine...ei vad prin mine, poate. Sau se opresc undeva la suprafata. Apoi, imi plce si mie Phoenix, enorm. M-a insufletit in anii mai grei si mai usori, mi-a dat forta de a merg mai departe. Si Pink Floyd, o muzica din alta lume. Desigur mai buna. Nu prea sunt de acord sa ti se dea sfaturi. Mai degraba imi vine sa te intreb, retoric,...chestii. Cum ar fi sa zambesti mai mult? Viata e si asa prea trista uneori...Si eu cred ca a zambi nu ma face nici mai vulnerabil, nici mai putin serios. Ma face doar sa imi exprim bucuria si sa le arat celor din jur ca ma simt OK. Iar a zambi nu costa nimic. Dimpotriva.
La multi ani, Cristiana!

Anonim spunea...

Cristiana, Imi pare rau ca am fost nevoit sa apar ca anonim in mesaju precedent. Nu am reusit sa ma descurc cu profilul cerut de format. Revin cu un normal gest de respect. Ma numesc Ludovic Sandulescu.

Cristiana spunea...

mulţumesc din suflet pentru aprecieri, contează enorm pentru mine şi mă bucur foarte mult să ştiu că există oameni care se regăsesc în ideile mele, indiferent de vârstă. Dacă o să reveniţi, mi-ar face foarte mare plăcere să vă citesc comentariile.

Trimiteți un comentariu