marți, 9 august 2011

Evadarea din rutină

Nu am mai scris de câteva zile, dar s-au schimbat destul de multe. Am fost trei zile la o cabană cu nişte colegi şi a fost superb, am reuşit în sfârşit să evadez din rutină şi să-mi "iau viaţa înapoi". Nu cred că înţelegeţi ce spun, dar o să încerc să vă explic. În ultimele săptămâni am fost de nerecunoscut, erau prea multe dezamăgiri şi vise spulberate pentru un început de vară şi mi-am pierdut orice chef de a face ceva, de a ieşi sau de a vorbi cu cineva. Totul era deja atât de previzibil iar toţi păreau atât de siguri pe ceea ce fac încât simţeam că eu nu aveam ce căuta între ei.
Totul părea atât de fals şi de forţat şi pur şi simplu nu mai puteam să suport. Aveam nevoie de ceva care să mă salveze, să mă ajute să evadez din rutina asta care deja mă sufoca, să-mi ofere puţină speranţă sau măcar o şansă să-mi demonstrez că lucrurile pot fi şi altfel. Am încercat să plec la Caransebeş dar am eşuat lamentabil. Din fericire, nu am apucat să simt prea bine gustul eşecului pentru că nişte colegi mi-au propus să mergem la o cabană pentru 3 zile.
Cum am ajuns acolo, deja starea mea era altfel. Nu mă mai întrebam care e locul meu şi cum să lupt ca să-l câştig, nu-mi mai făceam griji ce să spun ca să nu fiu judecată greşit sau ca să nu mă dau de gol, ei deja mă cunoşteau şi mă apreciau aşa cum sunt. Am avut destul timp să-mi amintesc cine sunt şi să resuscitez toate lucrurile care-mi plac la mine. Am avut timp să-mi fac speranţe şi să-mi adun forţele pentru un nou început.

Concluzia? Chiar şi atunci când toate merg prost şi nu găseşti nici o soluţie, există o portiţă salvatoare prin care poţi să mergi mai departe, trebuie doar să o vezi şi să găseşti un mod prin care să iei cu tine ceea ce merită, ca să nu mai ai motive să te întorci sau să priveşti în urmă.

Deci, mulţumesc! Mă faceţi să-mi fie dor de şcoală şi să aştept să înceapă cât mai repede. Vă iubesc!

(o parte din grup, la focul de tabără)
Image and video hosting by TinyPic

2 comentarii:

hapi2233 spunea...

Bravo :)
Asadar invitatia a aparut exact cand tu te simteai oarecum "la pamant". Vezi ca nimic nu e intamplator?
Cum a fost vremea?

Cristiana spunea...

chiar am prins vreme buna, desi vineri ne-au cam speriat niste norisori. De data asta, nu am mai mers cu cortul militar, ci cu unul mai mic (in care a fost atat de cald incat s-a facut condens) iar restul au dormit in cabana, pe podea.

E bine sa ai oameni care sa-ti aminteasca si de lucrurile bune din viata ta, oameni nu care sa te simti bine asa cum esti fara ascunzisuri si fara sa-ti faci probleme ca se va intampla ceva.

Trimiteți un comentariu