luni, 25 iulie 2011

Atitudine

Vreo 3 zile m-am gândit să-mi şterg blogul. De ce? Lumea nu citeşte, cei care mă vizitează sunt pe cale de dispariţie şi în ultimul timp când îmi vorbeşte cineva despre el, îmi vorbeşte de rău.

Şiii .... ştiţi cum m-am simţit? Ca şi când cineva îmi ceartă copilul şi eu nu pot să intervin şi să-l apăr pentru că ştiu că are dreptate.

Uite ce m-a inspirat să scriu postarea asta, în loc să îmi iau rămas bun printr-un mesaj emotiv, stupid şi egoist: Mi-am dat seama că iubesc locul ăsta şi tot ce i se întâmplă e din vina mea, pentru că nu am ştiut să-l "cresc", n-am ştiut cum să las să se vadă cât de mult îl iubesc.

Asta se va schimba ... nu pot să promit că o să fiu o mamă bună, dar pot să încerc iar voi puteţi să rămâneţi pe aproape să vedeţi cum evoluează situaţia (şi să mă trageţi de urechi dacă o să mai fie cazul).

Tema de azi? Atitudinea.

Image and video hosting by TinyPic

Ok, ştiu că aţi mai citit despre asta dar să nu uităm că scopul blogului e de a vă arăta altă faţă a lucrurilor, de a le analiza din alt unghi: din unghiul în care privesc eu (asta ar trebui să îmi amintească cât de tare sunt) .

Nu ştiu dacă mă crezi, dar înainte de toate, totul depinde de părerea pe care o ai despre tine, cum te autoapreciezi. Cine ştii că eşti, cine vrei să ajungi, ce aşteptări ai şi cât de mult crezi în tine ... de toate astea depinde vibraţia pe care o transmiţi, cum o simt şi cum răspund la ea cei din jur. Ei habar n-au cine eşti, tu le transmiţi un mesaj prin ce faci, ce spui sau ce încerci să reprezinţi. Tu ai puterea de a le spune cine eşti, te etichetezi singur iar ei nu fac decât să decodeze ce e scris pe fruntea ta şi să decidă dacă te plac sau nu. Nu spun că vor decoda corect, că te vor înţelege şi în special dacă nu or să te placă, nu spun că nimeni nu va încerca să te schimbe. Aici tot tu decizi: decizi dacă îţi pasă sau nu, dacă asculţi ce le spun sau îţi bagi căştile în urechi şi mergi mai departe. Aici, dacă nu eşti suficient de tare, eşti călcat în picioare şi eşti transformat în ce vor ei. Nu zic că nu vor apărea oameni care vor avea dreptate, dar trebuie să şti să-i identifici şi dintre acele 1000 de păreri să ştii să le selectezi doar pe cele 5 care chiar te vor ajuta şi care chiar merită atenţie.

O să transcriu o replică dintr-unul din filmele mele preferate, Bang bang you're dead :
"Unii oameni nu au nevoie de arme să te rănească, folosesc cuvintele sau râsul, le place să vadă că sângerezi până la moarte, le place să vadă cum îţi reprimi lacrimile, cum ai un nod în gât, înroşeşti, şi cum te abţii să plângi. După asta îţi dau o poreclă iar porecla asta te afectează, te schimbă până la cele mai mici molecule. Şi într-o zi te trezeşti, te uiţi în oglindă şi nu te mai recunoşti pentru că începi să îi crezi ... şi atunci ai pierdut. Vrei să strigi "vă rog, lăsaţi-mă în pace" dar nimeni nu te ascultă. Nu mai ai un nume pentru că ţi l-au luat iar într-o zi spui numele acela şi auzi cum pocneşte ceva. Îţi dai seama ce trebuie să faci: să îţi redobândeşti numele şi să faci asta în faţa întregii şcoli pentru că acolo ţi l-au luat şi trebuie să faci în aşa fel încât fiecare copil să-şi amintească ..."

dacă vedeţi filmul o să înţelegeţi mai multe, am găsit pe youtube partea din care am şi transcris monologul, poate vă trezeşte interesul:

Deci, o să fi tipul care e călcat în picioare cam peste tot pe unde îşi arată faţa şi care se mulţumeşte şi cu cel mai mic peştişor din lac sau tipul care poate să treacă prin mijlocul mulţimii cu capul sus şi care zi de zi devine din ce în ce mai pregătit să prindă cel mai mare peşte din lac? (întrebare retorică, nu aştept răspunsuri)

13 comentarii:

hapi2233 spunea...

Pai- sugereaza-le celor care te viziteaza sa lase comentarii , astfel creste feed backul si stii ce plusuri sa aduci copilasului tau :)
Mie mi-ar parea rau sa stergi blogul , pentru ca-mi amintesti de copilarie si de frumosii ani de liceu. Ma regasesc in multe din gandurile tale pline de elan, desi, anii le-au slefuit in cazul meu sau din contra,le-au sufocat........
Cristiana, voi mai completati jurnale si oracole prin generala ?:)

Adrian Laszlo spunea...

Kitty, NU STERGE BLOGUL!!!!!
Nu are rost sa te superi, blogul nu se critica, se viziteaza si se citeste sau nu. Criticile si rautatile nu-si au rostul intr-o creatie strict personala. Cine nu a inteles aceste principii elementare, este redus, bintuie inutil prin lumea atit de variata a blogosferei. In concluzie, hai, te rog, zimbeste, si mergi inainte! Ti-am repetat mereu ca ai talentul de a oferi teme impresionante prin forma si continut. Noi sintem aici, te citim, te apreciem si te sustinem.

Cristiana spunea...

@Hapi
mersi de sfaturi, inca ma gandesc ce sa fac : sa schimb tema, ca asta nu-mi permite sa fac tot ce vreau, sa modific unele chestii si sa incerc sa scriu chestii mai abordabile.

M-am gandit mult la ce mi-ai spus mai demult, sa scriu despre familie si ma gandeam sa fac un fel de "serie", sa stabilesc o zi si sa postez o intamplare amuzanta la fiecare 2 saptamani ... dar ma mai gandesc inca, macar sa stabilesc care vor fi primele 4.

Prin generala mai completam ... eu aveam un mic defect: nu le mai dadeam inapoi ... am o colectie intreaga pe un raft in camara.

@Adrian
Hei! Pe unde ai bantuit? ce mai faci?
Nu e nici o suparare, din contra ... e mai mult o ambitionare.

Sunt genul de om care nu poate fi suparat ... poate transforma urgent ura in orice altceva, care-l va ajuta sa devina mai bun, mai pregatit pentru anumite lucruri.

In felul meu, intotdeauna o sa merg inainte!

Mersi, inca o data, pentru cuvintele frumoase!

p.s. de luni ma apuc de C++, macar un lucru din tot ce mi-am propus vacanta asta sa realizez

hapi2233 spunea...

Poate intr-o zi ne povestesti ce scriai la varsta aia in oracolele din camara
Poate ne spui unde ai fost ultima data in tabara si cum v-ati distrat
Ce se mai studiaza acum la limba romana, de exemplu.....sunt sigura ca s-au schimbat multe in programa
Ce crezi despre prima iubire si eventual cum o recunosti..........:)
Cum e "moda" la scoala, aveti uniforma si da, de care si daca nu, e bine asa? Dar cand se exagereaza?
Ei, eu vin cu valul de propuneri, doar asa, ca sa umflu putin panzele si sa-ti (re)vina inspiratia

Cristiana spunea...

siiiii .... m-ai inspirat din nou!

poze amuzante, ciudate si asa mai departe facute anul asta scolar. Sper sa nu ma lase calculatorul pana termin!

Adrian Laszlo spunea...

Bine te-am regasit! Ti-am trimis mail.
Asa te vreau, de neoprit!
Foarte buna hotarirea ta, sigur iti va folosi C++, ca vorba ceea, este un limbaj foarte utilizat la ora actuala. Si este bine sa-l inveti cu 5 minute mai devreme, poate fi un start bun pe viitor. Poate si niste webdesign ar trebui sa abordezi, este foarte solicitat, iar la creativitatea ta....
Chiar daca te lasa calculatorul, stiu pe cineva care ti-l poate repara.

Cristiana spunea...

cu webdesign-ul le am de inainte sa incep liceul, l-am mai inbunatatit putin. Stiu o parte din chestiile baza si cateva smecherii dar dupa ce termin cu c++ o sa ma apuc si de asta mai serios

LumiCod spunea...

Motto-ul meu este: Valorezi cat te apreciezi!
Am dat intamplator de blogul tau, dar crede-ma ca este de apreciat:)
Mult succes! O sa mai auda lumea de tine, cu siguranta:)

Cristiana spunea...

Mi-ai amintit de o faza din ora de psihologie. Ne-a dat profu' un test sa vedem daca ne supra apreciem, ne sub apreciem sau ne apreciem corect. Eu i-am spus din start ca testul e gresit, pentru ca ma supra apreciez corect.

Multumesc, te mai astept pe aici!

Gia spunea...

si mie imi place cum scrii, keep going :) it's your self here, you cannot get rid of it :)

Cristiana spunea...

Multumesc! Te mai astept.

Andreea spunea...

In niciun caz sa te mai gandesti sa stergi blogul!
Ai aici o mica armata care iti iubeste si apreciaza "copilasul".Daca ceilalti nu apreciaza asta, nu inseamna ca nu exista oameni care le este pe plac tot ce scri tu ;-)
Nu trebuie sa depinzi de altii, daca iti iubesti munca nu ar mai trebui sa conteze nimic altceva!

Cristiana spunea...

Mersi, Andreea! Acum chiar ma bucur ca nu l-am sters. Multumesc pentru comentariu si pentru vizite, te mai astept!

Trimiteți un comentariu