vineri, 17 iunie 2011

Rănile nasc monştrii

Poate că aţi primit şi voi cândva sfatul ăla expirat "iubeşte-te pe tine însuţi/însăţi ca să te poată iubi şi ceilalţi" . Să vă spun ceva, chiar dacă ai o părere foarte proastă despre tine, totuşi se vor găsi câţvia oameni care să te iubească, aşa defect şi imperfect cum eşti şi ... până la urmă asta este o problemă. E o problemă mare, pentru că eşti mai defect decât cred ei şi până la urmă toţi vor avea de suferit pentru că tu te urăşti dintr-un motiv întemeiat. Ceea ce nu ştiu ei e că eşti mai vulnerabil decât vrei să pari pentru că încă te mai bântuie anumite lucruri din trecut, lucruri care au rămas nerezolvate sau nelămurite iar acum nu se mai pot lămuri pentru că s-au sfârşit şi sunt departe iar tu nu mai ai pe cine să te răzbuni şi te răzbuni pe oricine se apropie prea mult şi într-un final aceste lucruri încep să te stăpânească, să te definească şi încetul cu încetul ajungi să nu mai ai încredere în nimeni, sau cel puţin să vezi în oricine un posibil inimic, chiar şi în cei dragi. Astfel, ajungi să-i răneşti exact aşa cum ai fost tu rănit cândva, ajungi să te transformi într-un monstru care face tot ce urăşti cel mai mult, tot ce te sperie şi tot ce ţi s-a întâmplat şi speri să nu ţi se mai întâmple vreodată. Încerci să te protejezi de oricine se apropie şi într-un final ajungi să îi răneşti, să îi îndepărtezi şi astfel rămâi din nou singur şi cu şi mai multe cicatrici, iar cu timpul deveni un monstru din ce în ce mai mare.

Am cunoscut tot felul de monştrii din specia asta pe care nu i-am putut înţelege dar acum simt că încep să devin şi eu unul şi nu ştiu cum pot să opresc asta. Serios, nu ştiu. Prin tot ce fac încerc să mă repar cumva dar nu reuşesc decât să distrug tot ce am în jur, să-i rănesc pe ceilalţi şi să mă rănesc singură dar ... mă gândesc că dacă toate chestiile astea dor atât de tare atunci, poate, cine ştie ... data viitoare când cineva va încerca să mă rănească nu va reuşi pentru că voi deveni oarecum imună.

9 comentarii:

Adrian Laszlo spunea...

Cristiana, fruntea sus! Omul, ca esenta, nu poate fi "defect", iar imperfect nici atit, intrucit axioma universala demonstreaza ca nu exista perfectiune. Asadar, ceea ce pare o defectiune sau imperfectiune in cazul persoanei, nu este decit o iluzie, o proiectie personala filtrata de propriile gusturi, preferinte, valori, ale altor persoane. De aceea nu pot fi luate ca atare. Sigur ca exista conventii de tot felul, care traseaza in principiu modele de comportament si prezentare a persoanei in societate, dar acestea nu pot fi extrapolate la trairile interioare, la simpatiile sau antipatiile personale.
Faptul ca au existat niste conflicte anterioare nu reprezinta baza de plecare pentru relatiile si interactiunile umane viitoare. Aceste pete negre de pe harta trecutului nu trebuie lasate sa umbreasca traiectoria viitoare, sa determine cautarea permanenta a unei "reparatii" a trecutului, a unei comparatii permanente cu situatiile trecute. Daca se permite acest lucru, lupta este pierduta, depresia pindeste si nu ezita sa atace sufletele macinate de nesiguranta si slabiciune.
Ceea ce imi pare rau sa citesc este ca ai impresia ca te regasesti in aceasta categorie de persoane. A-i numi monstri este exagerat! Refuz sa cred ca tu sau cei pe care-i descrii mai sus au avut parte de experiente atit de traumatizante incit sa creeze adevarate stigmate in societate. Repet, este doar o iluzie! Incearca sa te detasezi, sa-ti ocupi timpul cu lucruri placute, sa frecventezi si sa discuti doar cu persoanele placute din viata ta si totul va fi mai bine. Totul trece (ma doare sa spun asta fiindca de fapt trece insasi viata noastra), asa ca ceea ce pare o tragedie astazi, miine se uita, apar mereu alte si alte intimplari, fapte, situatii, care fac sa se estompeze si sa se dilueze coltii trecutului, oricit ti s-ar parea de urit. Si va veni o zi in care vei putea chiar ride de dimensiunile exagerate si nemeritate pe care le-ai acordat anumitor intimplari.

Iulia A. spunea...

Asta e scrisă în spiritul nervilor de aseară :). Draga mea și iubita altora (am citat din Copă), revino-ți! Nu generaliza dintr-un motiv stupid. Asta e o copilărie. Nu rănești pe nimeni, ai mulți oameni alături care te iubesc și care îți rămân alături indiferent de ceea ce faci. Da, rănile au un impact mare asupra noastră, dar poate că asta e proba pe care trebuie să o treacă oamenii pe care îi consideri prieteni. Cei care te iubesc cu adevărat vor rămâne lângă tine indiferent de ceea ce faci, indiferent dacă greșești sau îi rănești :). Și astfel, tu știi că trebuie să îi apreciezi și știi pe cine trebuie să ții lângă tine :).

Iulia A. spunea...

Sau cel puțin asta ar trebui să înveți.

Cristiana spunea...

@Iulia
"ai mulți oameni alături care te iubesc și care îți rămân alături indiferent de ceea ce faci.". Nu stiu daca ma crezi, dar asta ma sperie cel mai tare. Da, e scris exact dupa starea mea de spirit de aseara. Subliniez faptul ca nu-mi place ce devin, nu-mi place sa va ranesc asa cum am fost eu ranita candva de cineva dar nu ma simt in siguranta ...

@Adrian
ok, inteleg ce vreau sa spui ... atunci incerc sa exprim altfel: nu stiu cat esti de incomplet.
intr-un fel sau altul tot ajungi sa te bazezi pe relatii anterioare ... sau cel putin crezi ca daca te-au ranit deja atatia cu siguranta te vor mai rani si altii.

hapi2233 spunea...

Cris, sigur ca vor exista mereu oameni care te vor rani dar mai tarziu (trust me) vei reusi sa vezi in majoritatea ramilor, un sens.....o intorsatura, o trasatura de caracter pe care nu aveai cum s-o anticipezi.......
Oamenii astia te vor pregati pentru momentele grele sau triste din viata.......
Sa stii ca toti avem in noi monstrul.........dar si Vindecatorul ;)

Cristiana spunea...

mersi hapi! Ai dreptate :) . Va promit ca revin cu ceva mai vesel ... vor urma doua zile de vis undeva la o cabana fara telefon, fara net, fara nimic ... doar noi, niste corturi si voie buna.

hapi2233 spunea...

Ce bine suna!!!!
Then, have fun girlie :)

Andreea spunea...

Sunt pe deoparte de acord cu tine :poti sa ii ranesti pe cei dragi prin faptul ca nu ai reusit sa rezolvi ceva din trecut.Te indepartezi oarecum de ei, esti mai rece[ din punctul meu de vedere, mi s-a intamplat si mie acelasi lucru], dar daca cei de aproape te iubesc cu adevarat, vor fi alturi de tine!
Tin sa spun ca m-am regasit in gandurile tale, si ca mi se pare asa de ciudat ca sufletul meu sa se reflecte asa de bine cu al unui strain.
Oricum,distractie placuta!;)

Cristiana spunea...

Mersi Andreea! Stiu exact ce spui si imi pare rau daca ti s-a intamplat si tie ... si cei care tin la tine te vor ajuta, chiar daca tu le spui ca nu ai nevoie de ajutor.

Ne-am distrat, a fost extraordinar. Am dormit intr-un cort militar pe o saltea care s-a dezumflat peste noapte si acum ma dor toate oasele(si cu siguranta ca maine o sa rad cu lacrimi cand o sa-mi amintesc cum am descoperit ca salteaua se dezumfla, cum am descoperit ca nu mai e nimeni cu mine pe saltea si cum mi-am cautat un loc pe undeva la ingramadeala si cat de speriata am fost cand m-am trezit si nu stiam unde sunt pentru ca stiam ca m-am culcat in alta parte) dar in rest a fost ok.

Trimiteți un comentariu