duminică, 5 iunie 2011

Maturizare?


-Ieri îmi plăcea să mă joc cu păpuşile. Astăzi mă tem să nu ajung o păpuşă în mâinile cuiva, chiar şi a destinului.
-Ieri vroiam să mi se citească poveşti. Astăzi vreau să fiu eu cea care le scrie.
-Ieri făceam orice ca să nu dorm. Astăzi aş da orice pentru încă o oră de somn.
-Ieri credeam că există oameni norocoşi. Astăzi cred că există oameni care ştiu ce vor.
-Ieri credeam că există prietenie adevărată. Azi cred că există oameni cărora le-ai dat un motiv bun să rămână o vreme pe lângă tine.
-Ieri abia aşteptam să treacă ziua şi să mă duc la şcoală/grădiniţă. Acum de multe ori petrec mai mult timp la şcoală decât acasă, iar când stau acasă de obicei tot cu chestii pentru şcoală mă ocup.
-Ieri visam toată ziua fără să fac ceva concret şi nu era o problemă. Astăzi când încep să visez la un lucru deja am un plan cum să ajung la el, cum să-l obţin.
-Ieri credeam că toate visele pot deveni realitate. Astăzi ştiu că visele pot împiedica şi realitatea să mai fie realitate.
-Ieri vroiam să fiu o prinţesă. Astăzi dacă mi-ar spune cineva "prinţesa mea" l-aş lua la bătaie.
-Ieri credeam că totul e un joc. Astăzi am făcut cunoştinţă şi cu regulile.
-Ieri preferam să fiu insultată în loc să iau bătaie. Astăzi prefer bătaia.
-Ieri nu-mi puteam imagina că o să mor. Astăzi simt cum mor câte puţin în fiecare zi.
-Ieri credeam că există o lume magică. Astăzi ştiu că singura lume magică a fost cea în care trăiam atunci(Paradisul perfect e cel pierdut).
-Ieri credeam că oamenii mai mari le ştiu pe toate. Astăzi ştiu că mulţi dintre ei ştiau mult mai puţine decât ştiam eu când credeam asta.
-Ieri credeam că pot să fiu fericită toată viaţa. Astăzi ştiu că fericirea care ar ţine toată viaţa nu s-ar mai putea numi fericire.
-Ieri aveam nevoie de cineva care să-mi spună la fiecare pas ce să fac. Astăzi când se trezeşte cineva să-mi spună constat ce să fac, să mă controleze fac tot posibilul să-l pun în banca lui şi să-i demonstrez că mă descurc foarte bine şi singură.
-Ieri credeam că unele lucruri se întâmplă pur şi simplu. Astăzi ştiu că totul are un preţ.
-Ieri îmi doream să cunosc şi să înţeleg cât mai multe lucruri. Astăzi îmi pare rău că unele lucruri nu au rămas ascunse mai mult timp.
-Ieri încercam să fac pe plac tuturor. Astăzi mă bucur din tot sufletul că nu am reuşit şi că am renunţat la ideea asta, devenind mai egoistă.

7 comentarii:

Adrian Laszlo spunea...

Nu, pur si simplu astazi dai glas unor lucruri demult stiute, dar pe care le simteai si le executai in mod inconstient. Astazi, fiindca din nu stiu ce motive treci printr-o perioada mai nihilista, cred ca te-ai gindit sa le strigi in gura mare! Hai, fruntea sus, nu este nimic in neregula!

Iulia A. spunea...

Să îți amintesc ceea ce chiar tu ai afirmat: creșterea e obligatorie, maturizarea e opțională. Tu refuzi pur și simplu să te maturizezi din anumite puncte de vedere. Și asta facem cu toții, de altfel. Dacă nu ne-am păstra ceva din acea naivitate și spirit ludic al copilăriei, crede-mă că totul ar fi mult mai dramatic :). Oricum, să nu îndrăznești să te schimbi :)!

Diana spunea...

Parcă îmi citeşti gândurile...

Sandu Anca-Ioana spunea...

you just made my day :)

hapi2233 spunea...

Ah, ce mult mi-ar place sa-mi mai citeasca cineva o poveste.........Cineva anume.....care nu va stii niciodata dorinta mea :)

Cristiana spunea...

mulţumesc, mulţumesc şi mulţumesc din nou! Mă bucur să văd câţiva oameni noi, cărora le urez un călduros "bine aţi venit la mine-n casă", dar e bine să văd şi că nu m-au uitat cei care mă citesc de ceva timp.

Vreau şi nu prea vrea să cresc, să mă maturizez dar presupun că trebuie (cel puţin din anumite privinţe). Sau nu?

hapi2233 spunea...

Da, trebuie, dar nu uita sa hranesti mereu copilul din tine :)

Trimiteți un comentariu