duminică, 26 iunie 2011

E dimineaţă

Urăsc să fiu singură în puterea nopţii, să mă uit în stânga şi-n dreapta şi să nu văd nimic, să nu fie nimeni lângă mine sau măcar de cealaltă parte a telefonului, să stau singură între patru pereţi fără nicio legătură cu lumea de afară şi să aud secundarul ceasului, obosit şi scârbit şi el de atâta singurătate cum se mişcă parcă din ce în ce mai încet.

Apoi răsare soarele care începe să contureze şi să coloreze tot ce până acum nu erau decât nişte umbre şterse. Cred că ăsta e modul în care Universul îmi arată că indiferent de cât de rău mă simt eu lucrurile într-un fel sau altul merg mai departe, îşi urmează cursul şi la fel trebuie să fac şi eu, chiar dacă mă doare.

Cobor în bucătărie şi-mi fac o cafea. Iubesc dimineaţa zilei de duminică ... a atât de linişte, nimeni nu înjură, nimeni nu strigă şi nimeni nu întârzie la servici. Toată lumea doarme, toată lumea îşi face puţin timp pentru vise. Mă opresc puţin pe terasă şi trag adânc aer în piept încercând să mă eliberez de toate stările şi sentimentele care m-au încercat în noaptea care tocmai a trecut dar până la urmă revin la birou, privind răsăritul din acelaşi loc din care l-am privit toată viaţa şi din care oricât l-aş privi tot nu m-aş sătura.

Deja e dimineaţă şi oamenii se întorc la vieţile lor, începând o nouă zi cu forţe proaspete. Cum rămâne cu noi, cei care nu am închis un ochi toată noaptea? Noi trebuie să continuăm cum putem coşmarul pe care-l trăim de aproape o săptămână. Închid ochii şi parcă aud "ACTUL 7, SCENA 1 ...." şi simt cum magia acestei dimineţi începe să se piardă.

15 comentarii:

Iulia A. spunea...

Noaptea asta a fost rândul tău, se pare... Magia asta de care vorbești durează prea puțin. Mie mi-e teamă să stau singură în întuneric. Mă simt în siguranță dacă am un beculeț aprins în jur, sau ceva de genul. Noapte trecută am contemplat pereții pe întuneric. Am vrut să țip la un moment dat să văd că lumea mai există, dar nu avea sens, stricam ceva frumos. Am avut timp să mă gândesc la toate în noaptea asta. Am privit și eu răsăritul din același loc din care îl văd de atâtea veri încoace... Deși se presupune că ar trebui să mă odihnesc, vara întotdeauna am nopți nedormite ca și cea de care ți-am povestit. Îmi place să fac diferența între nopțile nedormite petrecute în compania cuiva și cele petrecute de unul singur. Ai sesizat-o? Uneori, ne prind bine și nopțile de genul. Îți pui ordine în gânduri. Sau mă rog, crezi tu că îți pui ordine în gânduri... Și mi s-a întâmplat să sufăr atât de mult, să plâng atât de mult, încât eram dispusă să fac orice ca să adorm. Did you feel it? Să te saturi de tine și de gândurile tale tâmpite, să ajungi la concluzia că nu ești în stare să gândești limpede? Anyway, mă opresc aici, oricum tu probabil ai avut o noapte albă din motive de fericire, pe când la mine a fost invers. Bine scris!

Cristiana spunea...

N-a fost din motive de fericire. Da, si mie imi place sa fac diferenta ... depinde de starea ta de spirit, de ce ai nevoie ... imi placea sa stau cu voi pe terasa si sa va cant "there are people dying" sau sa stam amandoua pe leagan cu o sticla de Angelli intre noi ... dar uneori imi prinde bine sa stau singura si sa privesc rasaritul, si sa simt ce am scris mai sus.
Da, a fost o noapte de facut ordine in ganduri. Am scris aproape un caiet intreg (fara exagerare) despre tot ce mi-a trecut prin cap si tot nu a fost suficient ... si am zeci de astfel de caiete si de fiecare data incerc sa fac ceva mai mult si tot nu ajunge, tot exista ceva nespus, neclarificat ... tot timpul apare altceva care tulbura ordinea lucrurilor din capul meu. Da, la un moment dat m-am saturat de mine si de gandurile mele tampite si am scris si despre asta, poate selectez ceva de acolo si-i dau drumul pe blog :)

hapi2233 spunea...

Cris - pana la urma ai dormit bine sau n-ai inchis un ochi toata noaptea?
Si eu ador diminetile de duminica , numai ca atunci cand lenevesc prea mult in pat, imi e greu sa ma mobilizez si sa capat energie peste zi.......
Apropo de incarcare energetica - tocmai ma pregatesc sa ma duc la manastire la Tauti :) Imi era dooor......de o vecernie frumoasa :)

Cristiana spunea...

pe la 9 am adormit ascultand Bon Jovi, dar m-am trezit pe la 11 si ceva. Deja sunt super obisnuita cu noptile nedormite sau cel putin sa dorm putin. De cate ori in timpul scolii dormeam in jur de doua ore iar apoi urmatoarele 7 trebuia sa stau concentrata si dormeam cu capul pe banca(am niste poze foarte amuzante de cand am adormit in ora de bio dupa teza la mate, o sa le pun pe blog cand o sa scriu despre scoala ... momentan nu simt nevoia)

Adrian Laszlo spunea...

Noaptea poate fi foarte frumoasa daca stii sa o asculti! Depinde de stare...
Si nu intotdeauna poate fi cel mai bun ragaz pentru a-ti pune ordine in ginduri, mai ales daca acestea sint multe si invalmasite. Un lucru este sigur, noaptea nu are de ce sa inspire teama. Efectul vizual al intunericului poate cel mult sa creeze un oarecare disconfort de mobilitate, in schimb aduce cu el acea liniste a relaxarii, indiferent ca vorbim de somn sau nu.
Cristiana, chiar ti s-au adunat atitea teme de reflectie? Zimbeste, ai o vara intreaga inainte pentru a le ordona. Daca te simti coplesita, iesi putin la poarta si priveste spre dealul tau, sigur iti va spune ceva!

hapi2233 spunea...

Sunt de acord cu Adrian - Cristina, gandesti prea mult si prea intens,let yourself freee ;) bucura-.te de vacanta.
Iti place Bon Jovi? Asta inseamna ca mergi la concert? :)

Cristiana spunea...

Eu vreau sa ma duc dar din nou, nu am cu cine si nu am unde sa stau peste noapte... daca se rezolva cu siguranta nu ratez concertul! Sunt o mare fana :)

Cristiana spunea...

apropo, Hapi, am eu un fix ciudat, nu-mi place sa mi se spuna Cristina, nu-mi place cand în loc de Şandru lumea îmi zice Şandor sau Sandu. Nu îmi place...

iulianmindrila spunea...

Fain articol dar scrii cam rar!

Cristiana spunea...

decat sa scriu despre toate prostiile care-mi trec prin cap, mai bine scriu mai rar despre niste prostii care merita sa fie citite intr-un fel sau altul!

hapi2233 spunea...

Scuza-ma, mea culpa. Am omis un a.
Pot sa-ti spun Cris?
dar te previn ca sunt cu capul in nori.......s-ar putea sa repet greseala insa nu e intentionata.
Nu ai optiunea de editare a postarilor?....

Cristiana spunea...

in blogger nu este. Poti sa-mi spui Cris :) , asa imi spun majoritatea prietenilor ... cei foarte, foarte vechi imi spun Kitty dar sunt destul de putini si aud numele asta din ce in ce mai rar.

Adrian Laszlo spunea...

O.K.! Daca imi dai voie, iti voi spune si eu Kitty! Ar fi trist sa dispara apelativul, daca iti face placere.

Cristiana spunea...

da, ar fi trist dar poti sa-mi spui cum vrei, poti sa alegi orice nume crezi ca mi se potriveste mai mult.

Andreea spunea...

Eu cred ca inevitabil noaptea vine cu un vagon de ganduri.Nopti pierdute menite sa-ti aduca linistea interioara sau sa te incurce si mai mult, cum patesc eu:-)


P.S : am schimbat url-ul blogului, asa ca cel care este la bolgroll nu mai este valabil.

Trimiteți un comentariu