marți, 10 mai 2011

Toate trec?

De câte ori ţi se întâmplă ceva şi lumea ta se întoarce cu susul în jos se trezeşte cineva să-ţi spună că toate trec şi cu toate că pe moment te revolţi şi nu vrei să crezi după un timp când îţi aminteşti ce şi cum s-a întâmplat parcă nu mai simţi ce ai simţit când erai în mijlocul dezastrului. Asta înseamnă că a trecut?

Nu, nimic nu trece cu adevărat, totul se transformă o dată ce începi să te obişnuieşti cu gândul că s-a întâmplat şi nu mai poţi schimba nimic, când încerci să treci peste, să mergi mai departe făcând ca lucrul respectiv să nu mai ocupe un loc atât de importat în gândurile tale ca să poţi trăi în prezent şi totodată să faci loc altor lucruri (poate mai rele) care urmează să ţi se întâmple, să le poţi suporta.

Totul se transformă, dar atâta timp cât eşti în viaţă este imposibil să treacă toate pentru că dacă ar fi aşa te-ai lovi mereu de acelaşi perete, ţi-ai sparge capul în mai multe locuri şi tot nu te-ai opri. Ca să-ţi poţi trăi viaţa este imposibil şi să îţi aminteşti mereu cum şi ce a fost pentru că atunci nu ai mai putea suporta nimic altceva, nu ai mai fi capabil nici măcar să-ţi părăseşti camera sau să laşi pe cineva să intre şi să-ţi vorbească.

Totul rămâne imprimat în tine, rămâne oglindit în felul în care gândeşti şi în care o să acţionezi în anumite situaţii, în felul în care îţi stabileşti limitele. Totul începe să se vadă în momentul în care faci un pas în spate şi spui "până aici", în momentul în care ţi se poate citi teama pe faţă şi probabil dacă nu ţi-ar fi înţepenit tot corpul ai fi luat-o la fugă în direcţia opusă în secunda imediat următoare. Suntem urma iluziilor care să-au sfărâmat sub ochii noştri, urma viselor pe care le-am privind stingându-se şi nu am putut face nimic ca să le salvăm. Urma viselor care nu s-au ridicat la aşteptări. Suntem ceea ce au lăsat în urmă oamenii care au plecat sau care ne-au dezamăgit. Dar mai mult decât atât, suntem ceea ce am ales să facem DUPĂ. Nu suntem ceea ce ne face o problemă să fim, nu problema ne defineşte, ci mai degrabă soluţia pe care o găsim, portiţa pe care o alegem pentru a ieşi din infern. Suntem ceea ce alegem noi să fim. Suntem ceea ce reuşim să facem din lucrurile care ni se întâmplă. Orice lucru poate fi transformat în altceva. Suntem cicatricea care marchează locul în care a fost cândva o rană urâta care durea groaznic.

10 comentarii:

Serafina spunea...

Am revenit în frumoasa lume a virtualităţii. Îmi place sfârşitul postării tale. Ai perfectă dreptate suntem ceea ce facem din ceea ce ni s-a întâmplat. Astăzi am recuperat şi am citit toate postările cu care rămăsesem datoare.Te pup.

hapi2233 spunea...

Toate trec.....e un fel de a spune pentru a alunga suferinta de moment.
Dar are si un adevar greu, pe care il percepem tarziu....fiecare avem in viata cumpene peste care avem impresia la un moment dat ca nu vom trece niciodata.....

hapi2233 spunea...

Trist e ca si lucrurile bune trec........

Cristiana spunea...

nu ştiu, cred că e o problemă cu blogger dar au dispărut comentariile. Eu vă mulţumesc oricum celora care aţi trecut pe aici şi aţi lăsat o părere. Le-am citit şi vroiam să vă răspund, acum nu mai am la ce :)

hapi2233 spunea...

Cum asa, au disparut? :(
Spuneam ieri ca intr-adevar toate trec.....gandeste-te la suferinta aceea pe care o simti cand te paraseste iubitul si te gandesti ca n-o sa il mai dragalesti in veci :D Cat de tare doare.....ar fi crunt sa nu treaca ;)
Reversul medaliei este ca si bucuriile (materiale) trec

Cristiana spunea...

au vrut să-mi demonstreze că toate trec :))

nu m-as forta sa spun ca toate trec, eu zic că se transformă. Dragostea pe care ai simţit-o pentru el datorită suferinţei şi a faptului că te-a rănit, cu timpul se transformă în ură, indiferenţă sau în cel mai bun caz în prietenie.

Anonim spunea...

O să vezi câte o să mai vină! Păstrează-ți resurse sufletești!

Adrian Laszlo spunea...

Da, Cristiana, am patit si eu la fel, mi s-au sters comentariile, plus ca nu am mai putut scrie nimic. Neseriosi astia de la Blogger!
Nu uita, daca trecutul nu-ti place, nu-l lasa sa-ti defineasca prezentul si viitorul. Doar de tine depinde!
Ce noroc ai cu muntele si minunatiile acelea de peisaje din jurul orasului, la 5 minute de casa!

hapi2233 spunea...

De ce nu treceti voi pe Wordpress :D
Da, Cris, se transforma.....dar si trec. Cel putin in cazul meu.......si daca o dam pe filosofie vedem ca odata transformate nu mai pastreaza nimic din original, nici macar amprenta gandului initial asa ca nu mai sunt aceleasi lucruri care ne-au facut sa radem sau sa plangem.....Asadar primele au trecut iar in locul lor a rasarit.........Altceva :)

Cristiana spunea...

vad că mi l-au şi modificat, nu au lăsat varianta finala. Ei bine, asta e varianta finală aşa cum am scris-o eu şi îmi pare rău că nu am observat mai repede.

Adrian, ai mai fost prin zonă? sau mai ai de gând să treci curând? Îmi pare rău că e vremea frumoasă şi nu am cum să profit de zona asta în care stau, aştept vacanţa să fiu tot prin munţi :) (out of topic: m-am încumetat ieri la o plimbare în natură şi m-a prins o furtună de zile mari :) )

Trimiteți un comentariu