miercuri, 4 mai 2011

Pentru că am uitat să trăiesc

Astăzi, după teza la română şi câteva zile destul de agitate am reuşit să-mi fac puţin timp şi pentru mine şi bloguleţul meu. Sper că mi-aţi simţit lipsa :)

Nu, nu revin cu un articol strălucit. Revin cu ceva simplu, dar care pentru mine înseamnă destul de mult. Uitându-mă prin dulap am găsit nişte jurnalele în care scriam cam anul trecut pe vremea asta şi răsfoindu-le m-am trezit plângând. De ce? Pentru că sunt atâtea lucruri frumoase pe care le-am trăit, atâtea lucruri interesante pe care le-am scris şi de care pur şi simplu am uitat. În acest articol o să încerc să vorbesc despre "good old days" şi nu numai, despre lucrurile care mă fac sau m-au făcut cândva să simt cu adevărat că trăiesc.

Deci, eu cred că n-aş simţi că trăiesc dacă:
  • Nu luam bătaie acum ceva timp doar pentru că mi-am exprimat punctul de vedere.
  • Atunci când am încercat să chiulesc (prin clasa a VII-a) şi alergam ca o nebună pe scări nu cădeam în braţele dirigintei mele de atunci. (am căzut în braţele ei la propriu, nu oricum)
  • Nu aş fi fost la cheful ăla la care ne-am bătut cu gheaţă deşi afară erau peste 30°C sau la cheful ăla din garaj când am dat concert la coicane şi la şurubelniţe şi după care un prieten a început să vorbească în somn şi visa că profa lui de română îl calcă pe deget şi se jura săracul pe toţi sfinţii că nu mai lipseşte.
  • Nu m-aş fi lăsat condusă pentru că nu eram în stare să spun "Nu".
  • Nu aş fi ştiut ce înseamnă să pierzi pe cineva sau să vezi pe cineva drag plecând.
  • Nu m-aş pututea distra fără să cheltuiesc un leu.
  • Nu aş fi umblat cu colegii toată noaptea de Crăciun la colindat (aici îmi permit să pun şi o poză din 2009 făcută la mine în pat, dimineaţa după vreo 15 ore de umblat prin oraş. Nu e decât jumătate din grup, restul zăceau pe jos sau pe fotoliu):
Image and video hosting by TinyPic
  • Nu jucam fotbal în Franţa pe coridorul hotelului în mijlocul nopţii cu o pereche de şosete:
Image and video hosting by TinyPic
  • Nu lăsam impresii greşite sau dacă nu mă înjoseam în faţa oamenilor pe care îi respect.
  • N-aş fi participat la olimpiada de filosofie pe judeţ.
  • N-ar fi existat cabineul lui Ioana sau Sala 33.
  • N-aş auzi săptămânal replici gen "Bă, tu vrei un doi? Doi de doi? Trei de doi?"
  • N-aş fi greşit în aşa fel încât să nu-mi pot repara greşelile.
  • N-ar fi cercuri de filosofie în fiecare marţi.
  • N-aş avea unde să mă refugiez sau dacă n-aş avea cu cine să vorbesc în momentele grele.
  • N-aş fi mâncat ciuperci murate pe grătar (tot la cheful în garaj)
  • Nu mi-aş da seama cât de penibilă sunt uneori.
Cam atât momentan. Poate o să revin cu completări sau ... vă las pe voi să-mi spuneţi părerea voastră sau să faceţi o astfel de listă.

#EDIT:
Cum îi spuneam şi lui Adrian, lista asta e prea scurtă şi sunt dezamăgită de ea. Vreau să menţionez şi ....
  • Perioada în care stăteam toată seara în parcare la Penny cu un VIBE (+ infinit, simbolic, nu?) în mână , doar noi şi un pachet de cărţi aberând şi vorbind despre orice ne trecea prin cap, râzând din orice nimic, savurând momentul şi având suficient timp să simţim cum vara trece încet, fără stres lăsând în urma ei nişte prietenii pe viaţă însoţite de o mulţime de amintiri superbe.
Image and video hosting by TinyPic
  • Faptul că în clasa I prima mea colegă de bancă a fost Iulia şi cu ea am împărţit nu numai acuarelele la ora de desen, ci timp de vreo zece ani (... şi mai urmează...) am împărţit atât necazurile cât şi cele mai bune zile din viaţa mea.
  • Că într-a IX-a am luat un 6 la Logică şi atunci a trebuit să răspund tot semestrul ca să-mi scot media şi tot acea profesoară care a îndrăznit să-mi dea mie 6 a devenit una dintre persoanele care au reuşit să se apropie cel mai mult de mine, să mă cunoască şi tot ea m-a iniţiat în tainele filosofiei. (asta e din seria "În tot răul e un bine")
  • Că acum vreo 4 ani (numai 4?) am cunoscut-o pe Flavia şi ea mi-a fost mamă, tată, soră sau frate în funcţie de ce aveam nevoie în acel moment. O ador pe fiinţa asta stranie şi interesantă, cred că nici dacă mi-ar fi fost soră de sânge nu aş fi iubit-o atât de mult. Deşi nu ne-am întâlnit decât de vreo 6 sau 7 ori am făcut multe chestii trăsnite împreună (gen am intrat în baie peste solistul de la Compact). Poza e făcută când ne-am întâlnit prima dată, ştiu că semănăm incredibil de bine dar jur pe roşu că eu sunt cea cu negru :) (ne-au confundat şi prieteni care mă cunosc bine)
Image and video hosting by TinyPic
  • Când am descoperit sensul vieţii (Curu-Guru) la cheful de după olimpiada de filosofie.
  • Că tot prin clasa a VII-a am avut un coleg(Andrei :( ) care a reuşit performanţa de a scoate uşa de la clasă din balamale şi pe urmă se plimba cu ea în spate prin şcoală.
  • Că în clasa a VIII-a am spart tabla şi am lipit bucata căzută cu brânză şi biscuiţi. Culmea, a stat dar se întindea brânza pe toată tabla când scriau profesorii şi din acest motiv după câteva zile am apelat la "Picătura".
  • Că am dat peste o sticlă de vin care mi-a îndoit tirbuşonul şi că a durat mai mult până am reuşit să o deschidem decât până am golit-o.
  • Când i-am băgat la Iulia degetul în nas, i-am pus piciorul pe faţă sau când am trecut cu fundul peste faţa ei. A, da, Scuze :)
  • Când tu, Iulia, m-ai respins în mod sistematic. (ştiu că ai fost tu, deci nu nega!)
  • A, tot stomacul Iuliei la ultimul chef îmi spunea rugăciuni în latină.
  • Când Iulia şi Teo au făcut salată de fructe cu rom. Tot atunci mă jucam cu bricheta şi am dat foc unui măr din salată şi lăsam impresia că fumez mărul. Nu, nu fumez dar am o slăbiciune pentru merele pârlite.
  • Când eram în Constanţa la mare şi am prins inundaţii şi în loc să mergem noi la mare a venit marea la noi. Tot atunci am adormit pe diagonală pe două paturi şi dormeam atât de bine încât a fost nevoie ca fetele să cheme întăriri din alte camere ca să mă pună într-un pat(în patul Iuliei care dimineaţa mi-a tras o săpuneală sănătoasă că am dormit pe hainele ei.). A, tot atunci am rămas fără bani şi împărţeam cu Iulia nu numai conserva din care mâncam ci şi furculiţa.
  • Tot în excursia despre care vorbeam la punctuleţul de mai sus numai că acum e vorba de altă noapte, alt oraş (Băicoi) şi de alte roluri. Nu mai eram "frumoasa din pădurea adormită" ci "evadata din Alkatraz" pentru că dormeam cu profa în cameră iar când am prins momentul am fugit la fetele mele. După câteva minute apare profu în inspecţie şi o prietenă mă ia de o aripă şi mă bagă după uşă. Proful intră, se uită şi începe să urle iar fetele se apucă de râs (să nu mai zic că eu de după uşă râdeam cel mai tare). Profu înteabă "Bă, ăsta-i răs de fete proaste?" iar eu de după uşă printre hohote îi răspund "DA!". (Poză făcută înainte să apară proful în peisaj)
Image and video hosting by TinyPic
  • Am condus un om care avea impresia că vin pereţii către el.
  • Fierbeam vin la mine în garaj la 5 dimineaţa în timp ce cântam pentru Iulia (care era o eşeacă după olimpiada judeţeană la română) melodia lui Daniel Powter - Bad day ("Cause you had a bad day/You're taking one down ...")
  • Când am încercat toate limbile pământului ca să mă pot înţelege cu omul de la recepţie de la hotelul din Franţa şi până la urmă a trebuit să-i desenez o cheie pe foaie.
  • Când am văzut pe cineva căzând în canal ... de două ori.
  • Am asistat la cursul "Bibelouri care suferă"
  • Când doream liniştită şi un prieten îmi cânta "Frere Jacques" şi a intrat Dan în cameră cu un pistol cu apă şi mă uda pe picioare şi eu aveam impresia că mă udă cu lichior. Mai târziu am înţeles de unde venea mirosul de lichior. Mai târziu am înţeles mai multe chestii.
  • Când am fost cu cortul pe Râul Mare şi pe lângă faptul că a crescut nivelul râului brusc şi ne-a luat toate sticlele şi tata a sărit în apă îmbrăcat, cu telefonul, cu ţigările, cu toate chestiile pe care le avea prin buzunare şi a reuşit să salveze două sticle de bere şi pe urmă ne-au furat câinii mâncarea. A doua zi am fost abandonaţi, am rămas doar eu, tata şi Cristina şi am trăit din ciuperci prăjite şi bere ... şi a fost cea mai reuşită vacanţă de până atunci.
  • Când am fost, tot cu cortul, la Cinciş şi doream în maşină, mergeam toată ziua cu barca pe lac (asta când nu înotam) şi râdeam de unchiul meu, care, neamţ fiind(şi eu care vroiam să-mi iau un tricou cu "Atenţie, turist român") s-a dus şi a tăiat un copac de pe marginea drumului, un copac din care am făcut un foc de tabără imens care a ţinut toată noaptea şi lângă care am stat uitându-mă la stele până am adormit.
  • Ceva recent, din vacanţa asta. Am vrut să-i facem o surpriză unui prieten şi am luat cadou, baloane şi tot ce ne trebuia şi când am ajuns în faţa casei lui şi am văzut că nu răspunde nimeni l-am sunat şi am aflat că el era la o cabană pe râu.
  • Din seria "Care pe care?": anul ăsta de 1 aprilie am vrut să-i tragem o ţeapă unui coleg şi ne-am înţeles să îl trimită dirigu până la sala de sport să-l întrebe pe profu nu ştiu ce. Cum a plecat noi toţi am fugit repede în sala de lângă şi am tot aşteptat să vină ... şi am aşteptat ... şi am aşteptat ... şi după vreo 10 minute trimitem pe cineva să vadă ce face şi când colo în timp ce noi stăteam ascunşi şi ne agitam "victima" noastră juca fotbal.
  • Maratoanele noastre de lucrări la info, din perioada în care dădeam 5 lucrări în 4 ore şi aveam cerinţe care începeaul în felul "Din fişierul lucrare297.in ... ".
  • Prima noastră poză de grup, unul dintre cele mai reuşite momente împreună, ca şi clasă, din punctul meu de vedere.
Image and video hosting by TinyPic
  • Ieşirile noastre pe cetate, la sucuri(sau ceaiuri, sau ciocolată caldă), la Mistreţu sau pe unde au mai fost:
Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic
  • Excursiile în Roma şi Paris ... chiar şi cele în ţară.
Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic
  • Image and video hosting by TinyPic
Gata, aşa mai merge :)

10 comentarii:

Adrian Laszlo spunea...

Vad ca sint primul care comenteaza, si ma bucur! Cristiana, sigur ca ti-am simtit lipsa, asa ca bine ai revenit!
Din ce povestesti acum , cel mai important este ca ai amintiri, chiar daca unele par mai placute si altele nu prea. Cercul vietii in care se invirte existenta ta iti ofera din toate, mai mult sau mai putin. Acum depinde cit de mult esti tu deschisa pentru a aprecia fiecare moment in parte, chiar si cind primesti cite o lovitura (la figurat, bineinteles).
Puse cap la cap, jaloanele acestea, pe care le-ai retinut si le-ai impartasit cu noi, creeaza intregul unei frinturi de viata de care merita sa te bucuri, indeosebi in momentele cind le redescoperi.

Cristiana spunea...

multumesc. Niciodata nu am fost genul de om care asteptat sa i se intample mereu lucruri bune, din contra, de multe ori intentionat m-am jucat cu focul ca sa vad cat de rau ma pot arde.

Acum, recitind lista asta mi se pare extrem de scurta, de incompleta. O sa o completez.

Iulia A. spunea...

:)) lista poate continua pe parcurs ce ne mai amintim câte ceva, dar ar fi mult prea multe de zis și sunt lucruri pe care le știm noi și care ne leagă de atâta timp... Pregătește-te pentru secolul ce va urma, de mine nu scapi prea curând :) pur și simplu nu am ce să mai comentez, ce am trăit până acum... a meritat orice lacrimă, orice depresie și orice moment mai puțin plăcut :). pur și simplu te iubesc!

Cristiana spunea...

şi eu la fel. A, mi-am amintit de perioada în care mergeam cu cortul destul de des. Stai că mai bag două sau trei faze de pe atunci :)

hapi2233 spunea...

Cristiana m-am amuzat teribil cu aventurile tale! Iar pozele sunt superbe :)
Aia cu degetul in nas.....iui....doareeeeee :))))))

Cristiana spunea...

Mă bucur, Hapi. Săraca Iulia, câte a trebuit să suporte: degete în nas, picioare în stomac, capuri în gură, picioare pe faţă + că într-o iarnă am şi trecut cu fundul peste faţa ei. Ca fapt divers, ea nu e numai victima mea. O colegă de a mea i-a tras un cot în gură de revelion de i-o scos o măsea + că acum câteva săptămâni, tot colega aia i-o îndoit ochelarii şi o lovit-o la ochi de zici că o lovit-o un tir, nu o persoană. Deci ... se poate şi mai rău :))

Iulia A. spunea...

=)) abia acum realizez cât de crunt mă pedepsește soarta... oare merit? Ideea e că tot vă iubesc, chiar dacă voi ăștia care îmi sunteți cei mai dragi îmi faceți cel mai mult rău :)).

Cristiana spunea...

Iulia, să o citez pe Arina "this is SPARTAAA \m/ "
deci ... obişnuieşte-te cu deja clasicul:
"pă băăăăăă, ţî bine? biiiine!"

hapi2233 spunea...

Bine ca nu ai facut karate la un moment dat :)) cine stie ce rani ai fi provocat in jur
Esti o persoana hiperactiva si extrovertita? :)

Cristiana spunea...

ba din păcate pentru Iulia am făcut Karate :))

sunt foarte extrovertită (ofer afecţiune în mod sistematic) când vine vorba de cercul ăsta de prieteni despre care e vorba în majoritatea întâmplărilor enumerate mai sus. :)

Trimiteți un comentariu