miercuri, 25 mai 2011

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Se pare că e luna recomandărilor. Îmi cer scuze, ştiu că mulţi dintre voi aşteaptă o creaţie proprie dar lucrurile nu stau exact cum mi-aş dori. Mâine am ultima teză şi promit să mă revanşez cumva după ce termin şi cu asta. Până atunci vă las poezia lui Blaga, "Daţi-mi un trup, voi munţilor" pe care am descoperit-o astăzi în timp ce colegii mei dădeau lucrare.

Daţi-mi un trup, voi munţilor
de Lucian Blaga

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când aş iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu