vineri, 25 martie 2011

... pentru că m-am săturat!

M-am săturat să mă abţin, m-am săturat de rutină, m-am săturat de atitudinea voastră de sclavi. M-am săturat de lipsa de respect, lipsa de onoare sau lipsa de înţelegere. M-am săturat de ăştia din seria "am Maybach, deci exist" sau mai bine zis m-am săturat de cocalarii de toate felurile şi sunt sătulă să mă întorc seara acasă cu inima în dinţi din cauza lor. M-am săturat de societatea care încearcă să ne dreseze şi care ne bombardează cu tot mai multă prostie în fiecare zi. M-am săturat de ştirile de la ora 5 dar şi de zecile de filme difuzate în fiecare zi în care ni se vând cu atâta nonşalanţă sfârşituri fericite. M-am săturat să-mi încarc creierul cu tot felul de informaţii care oricum nu-mi vor folosi la nimic niciodată. M-am săturat să fiu nevoită să mă trezesc la 6 ca să termin de învăţat şi să dorm în jur de 3-4 ore pe noapte cum m-am săturat şi de cafeaua sau de energizantele pe care trebuie să le consum ca să-mi ţin ochii deschişi la şcoală şi ca să rezist până la sfârşitul zilei. M-am săturat să-mi dau seama în fiecare seară că în ziua respectivă am realizat mult prea puţin din ce mi-am propus. M-am săturat să înjur în gând. M-am săturat de natura umană, m-am săturat să fiu judecată după felul în care mă îmbrac şi m-am săturat de oameni care au citit 2 posturi de pe blog şi deja cred că ştiu totul despre mine şi-mi dau sfaturi de viaţă sau îmi plâng de milă şi îmi vorbesc de sus. M-am săturat să-mi dau seama târziu că-i deja prea târziu. M-am săturat să aud că n-ai cum să eviţi destinul (nu cred în destin, cred că e doar un pretext, o iluzie pe care oamenii o folosesc pe post de scuză). M-am săturat să aud că nu fac nimic să-mi iau avânt. M-am săturat să fiu nevoită să renunţ la lucrurile pe care le iubesc pentru că aşa trebuie şi aşa e bine pentru viitorul meu. M-am săturat să plec sau să-i văd pe alţii că pleacă.

De ce am scris postul ăsta? Pentru că m-am săturat să simt că trebuie să-mi ascund sentimentele şi am obosit să mă prefac că totul e OK.

8 comentarii:

Iulia A. spunea...

Scârbă existențială, mai pe scurt... Da, te cred că te-ai săturat și nu te condam, dar, în anumite privințe, poți schimba câte ceva prin relativ simpla gestionare a timpului. Societatea, cam greu... E prea trist să ne gândim la asta, și cred că mâine seară merităm să ne detașăm și să ne ascundem - vorba Mamei Molie - în lumi astrale...

Cristiana spunea...

yeah, abia aştept seara de mâine!

Serafina spunea...

Eu nu m-am saturat... dar banuiesc ca acest lucru se datoreaza faptului ce imi incununeaza fata cu zambete de Hanniball... mai vorbim

Iulia A. spunea...

Prin urmare, nu v-ați săturat pentru că aveți pe cine să chinuiți! Super, atâta timp cât aveți încă zâmbetul pe buze (fie el de Hannibal sau Mamă Molie) totul e ok și pentru noi :).

Evil spunea...

esti intr-a 12-a? :)

Cristiana spunea...

nu, a 10-a . Nu-mi imaginez cum o sa ma descurc intr-a 12-a!

Adrian Laszlo spunea...

Cristiana, si mai departe? Bun, am inteles dezamagirea, dar nu ne-ai spus cum vezi tu iesirea? Stii foarte bine ca pentru a nu avea mari deziluzii, nu iti fixa mari asteptari. Mai ales in privinta oamenilor si a interactiunilor umane. Ai perfecta dreptate cu tot ce ai scris, toti avem aceeasi lehamite, dar esti obligata moral sa te ridici deasupra. Ai avut cumva o experienta recenta de interactiune cu erorile genetice la care te referi, sau de ce ai acum aceasta revelatie? Fruntea sus! Ti-am mai spus, totul depinde de cum privesti lucrurile, atitudinea cu care te raportezi la viata din Romania poate face diferenta dintre succes sau infringere, dintre afirmare sau resemnare. Nu uita, cind iti este cel mai greu, gindeste-te ca exista o enormitate de oameni carora le este infinit mai greu de atit. Lectii, sfaturi, apostrofari nu iti poate da nimeni, tu trebuie sa te convingi singura daca ai o viata buna sau nu, uitindu-te in jur, mai ales.
Sintem alaturi pentru o incurajare, intotdeauna!

P.S. Daca esti dezamagita de oamenii care te inconjoara acolo, nu vreau sa ma gindesc daca i-ai vedea pe cei din Bucuresti. Aici trebuie adevarate tranchilizante pentru a nu declansa exterminari in masa.(Daca aveam la indemina un "emoticon" vesel il afisam aici!)

Cristiana spunea...

S-au adunat de stul de multe "experiente" cu tot felul de specimene si s-a umplut paharul. Nu-mi place sa-mi impuna cineva limitele, limitele mi le impun singura atunci cand cred ca e cazul, nu-mi place sa ma simt controlata. Articolul asta e scris pentru ca simt ca nu mai detin controul asupra vietii mele, mai rau ... simt ca nu mai am o viata si risc sa ma transform intr-un robot. O sa-mi revin, o sa ma pun pe picioare si cand va fi cazul voi reveni cu un articol in stilul vechi. Mersi!

Trimiteți un comentariu