joi, 17 martie 2011

Manipularea - o tehnică de autoapărare

Mereu am fost genul de om care a încercat să vadă dincolo de aparenţe, să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat ceea ce oamenii încearcă să afişeaze, de aceea încerc să nu judec oamenii după acţiunile lor ci încerc să-mi dau seama CE REPREZINTĂ ele de fapt. Cred că de foarte multe ori o replică acidă, o reacţie exagerată sau comportamentul în anumite situaţii spun foarte multe despre omul respectiv pentru că de obicei acestea sunt lucruri pe care omul nu poate să le controleze, prin care nu poate încerca să te mintă. Panica, revolta, frica fac ca masca pe care o poartă să se fisureze, dezgolindu-i pentru câteva secunde o porţiune din adevărata lui faţă.
De obicei, relaţiile cu ceilalţi se bazează pe experienţele anterioare din care se presupune că ai învăţat ceva şi care te-au marcat într-un fel sau altul. De multe ori, şi manipularea tot de acolo provine. S-a născut din frică, din frica de a pierde controlul asupra vieţii. Mai exact, le e teamă să nu se trezească din nou într-un univers care stă să se dărâme, care începe să se transforme în altceva şi în care oamenii de bază încep să plece şi încep să se schimbe rolurile iar încetul cu încetul totul devine de nerecunoscut şi ajungi să simţi că nu mai faci parte din lumea ta, în care ai investit atât de mult. Încerci să recâştigi controlul controlându-i pe alţii. Trăieşti cu iluzia că ai nevoie de ei şi înceri să-i convingi că ei sunt cei care au nevoie de tine. Încerci să decizi în locul lor, să-i obligi să rămână. Universul tău oricum se schimbă şi niciodată nu o să poţi să fi fericit în el pentru că totul devine artificial, totul se transformă într-o iluzie. Experienţa m-a învăţat că oricât de mult ţi-ai dori nu poţi obliga pe cineva să te iubească, să te accepte şi tocmai de aceea trebuie să-l laşi să plece pentru că dacă alegi să continui aşa o să te chinui mult şi degeaba. Dacă vezi că nu mai ai ce face, acceptă situaţia şi lasă totul să se dărâme iar pe cei vor să plece, lasă-i pentru că din moment ce pleacă atât de uşor înseamnă că niciodată nu au fost acolo cu adevărat deci îţi e mai bine fără ei pentru că meriţi mai mult. Vor veni alţi care o să-ţi ofere mult mai mult decât te aşteptai să primeşti vreodată de la cineva şi împreună cu ei poţi să o iei de la capăt pentu că într-un fel sau altul ei vor deveni arhitecţii noului tău univers.

(Am trecut şi eu prin astea, am fost dezamăgită şi am suferit mult dar apoi au apărut nişte persoane extraordinare, datorită cărora m-am pus pe picioare şi am devenit ceea ce sunt acum. Ei îmi sunt alături oricând am nevoie şi cu ei aş fi în stare să-mi împart şi ultima felie de pâine. Mulţumesc că existaţi!)

7 comentarii:

Evil spunea...

"...lasă-i pentru că din moment ce pleacă atât de uşor înseamnă că niciodată nu au fost acolo cu adevărat deci îţi e mai bine fără ei pentru că meriţi mai mult." - de unde stii ca nu au fost acolo cu adevarat? pot fi sute de motive care i-au constrans sa actioneze in consecinta.

Aici te cam contrazici in ceea ce spui. La inceput esti de parere ca "încerci să nu judeci oamenii după acţiunile lor ci încerci să-ti dai seama CE REPREZINTĂ ele de fapt", insa acele persoane care "pleaca" oare de ce sunt judecate? gandeste-te la asta! ;)

Cristiana spunea...

E vorba de un univers care stă să se dărâme şi mă refer la cei care vor să plece din cauza asta. Nu cred că m-am exprimat cum trebuie.

"...oricât de mult ţi-ai dori nu poţi obliga pe cineva să te iubească, să te accepte..." subliniez sa te iubească şi să te accepte.
Am mai spus şi " Dacă vezi că nu mai ai ce face.." , adică tu ai făcut tot ce ai putut şi ei tot vor să plece. De ce acum nu pot să te mai accepte? Mie nu-mi rezultă decât laşitate.

Mai ziceam şi că relaţiile cu ceilalţi se bazează pe experienţe anterioare. Dacă îţi explică unde ai greşit şi de ce pleacă atunci accepţi situaţia, dacă nu există cale de iertare şi data viitoare încerci să nu-ţi mai repeţi greşelile. Dar, cei din categoria asta îşi găsesc alte momente în care să plece şi nu atunci când începe să-ţi meargă ţie prost îşi amintesc ce ai făcut acum 3-4 luni. Nu aşteaptă să-ţi folosească greşelile ca o scuză, ca un pretext ca să o şteargă atunci când dai de greu.


şi dacă sunt judecaţi ... probabil din cauză că m-au rănit şi am găsit o portiţă prin care să mă mint şi am profitat de ea dar o să-mi dau seama într-un târziu şi o să fiu mult mai atentă data viitoare.

Serafina spunea...

Eu pot sa spun doar atât: Iubirea adevărată este aceea care nu judecă şi acceptă totul. Te iubeşte cel care te acceptă întreagă, cu bune şi rele, cu calităţi şi defecte.

Iulia A. spunea...

Îmi place să cred că fac și eu parte din categoria celor care îți sunt alături, și mai îmi place să cred că nu te dezamăgesc prea des... Cât despre articol... Da, cred că manipularea este o tehnică de autoapărare. Iar ce spuneai tu în legătură cu omenii pe care îi iubești și care pleacă pur și simplu... Da, e o soluție, dacă vrei să rămâi integru, să nu lupți sau să nu ai remușcări că i-ai păstrat lângă tine făcându-le rău celorlalți. Dar, în felul ăsta, riști să cam rămâi singur, pentru că oamenii adevărați, cei de care vorbea profa în comentariul de mai sus, sunt rari, și tre să fii norocos ca să îi ai lângă tine. Din fericire, mă simt o persoană norocoasă :). Dar mai este ceva: în dragoste și în război, totul e permis! Așa că, dacă alegi vreodată să păstrezi lângă tine persoanele pe care vrei să le păstrezi, e foarte bine. Poate că sună puțin cam dur că îi manipulezi... La urma urmei, manipularea nu îi obligă să rămână lângă tine împotriva voinței lor, manipularea e doar imaginea capacității tale de a gândi și de a „modela” pe cineva (în mod sistematic) din punct de vedere psihologic. Așa că gândește-te mai bine înainte să îi lași să plece, pentru că tu ești cea mai importantă și fericirea ta, implicit, nu a celorlalți. Dacă ție nu îți pasă și tu nu lupți pentru binele propriu, atunci cine să o facă? Totul depinde de tine și de alegerile pe care le faci în mod sistematic ;) :)) te iubesc, fiică Molie! :*

Cristiana spunea...

si eu va iubesc, Moliile mele! (asa, in mod sistematic!)

Adrian Laszlo spunea...

ADMIRABIL! Cristiana, acum intelegi compatibilitatea noastra? Exact ceea ce ai spus in deschiderea postarii, citez: "Mereu am fost genul de om care a încercat să vadă dincolo de aparenţe, să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat ceea ce oamenii încearcă să afişeaze, de aceea încerc să nu judec oamenii după acţiunile lor ci încerc să-mi dau seama CE REPREZINTĂ ele de fapt.", reprezinta esenta blogului meu. Bineinteles, cu diferentele de rigoare, tu te-ai referit mai mult la aspectele sufletesti, spirituale ale duplicitatii umane, la atitudinea in fata iubirii, prieteniei, sprijinului reciproc, pe cind temele pe care incerc eu sa le abordez sint din actualitatea imediata. Deoarece ne afecteaza pe fiecare, doresc sa le prezint exact din aceasta perspectiva, de dincolo de ambalajul exterior (si fara conotatii politice sau alte interese). Dar tocmai asta este interesant, aceasta capacitate de a deslusi ceea ce este sub aparente poate fi accesata si de tine, ca filozof, si de mine, ca specialist economic. Pentru aceasta iti multumesc! In rest, ca de fiecare data, iti savurez articolele, regasesc aceeasi putere de a imbina o inspiratie deosebita cu o forma literara impecabila. Sa nu indraznesti sa te opresti!

Cristiana spunea...

Multumesc frumos!

Da, inteleg pentru ca esti unul dintre bloggeri carora le-am citit cele mai multe articole si abia astept sa postezi ceva nou. Iti admir stilul! Si, iti multumesc din nou pentru aprecieri.

Si nu, nu o sa ma opresc!

Trimiteți un comentariu