duminică, 27 martie 2011

Lumea, prin fundul unui pahar ...


(Articolul e scris ieri seară în timpul unui chef, editat în dimineaţa asta când l-am descoperit la postări nefinalizate)

Uite, scriu din nou şi de data asta mă aflu în stare de ebrietate ... într-o stare metafizică şi încerc să-mi amintesc câte nopţi am încercat să găsesc scopul vieţii(sensul vieţii) şi câte întrebări mi-am pus şi câte scenarii am încercat să-mi construiesc în funcţie de fiecare răspuns pe care îl găseam. Ca să ce? Ca să-l ignor, cum fac cu toate celelate microscopuri(adică scopuri mai mărunte). Acum câteva săptămâni când eram într-o stare asemănătoare de om ebrietar (cum zice cineva prin spatele meu) cred că am ajuns la o concluzie care mă va mulţumi o perioadă: Sensul vieţii e CURU-GURU! Ştiu că sună amuzant, dar concluzia e că suntem atât de ipocriţi încât pentru noi până şi sensul vieţii nu e decât un pretext şi în timp ce îl căutăm încercăm să ne ascundem de adevâratele probleme ale existenţei. Credem că atunci când vom descoperi sensul vieţii o să ne tromvească lovaiul(adică să ne lovească tramvaiul <-perla Iuliei) cu toate răspunsurile, răspunsuri roz cu luminiţe pe care vrem să le auzim şi pe care suntem în stare să le suportăm. Dar din păcate trebuie să pierzi mult timp până începi să înţeleg lucrurile şi să faci legături între ele iar atunci când începem să găsim răspunsuri începem automat şi să ne dăm seama cât de puţine ştim defapt iar de multe ori realitatea poate fi atât de crudă încât ajungem să o interpretăm ca fiind o minciună. Totul poate fi văzut ca o minciună, ca o greşeală sau ca o eroare, depinde cum alegem sau cum suntem în stare noi să vedem lucrurile şi din păcate omul iubeşte minciunile, se hrăneşte şi are nevoie acută de ele.
Am observat cât ne place să ne complicăm existenţa. Dacă nu avem probleme, ne facem şi ne place să suferim din cauza lor. Trebuie să suferim din când în când sau măcar să-i facem pe alţii să sufere din cauza noastră pentru că astfel reuşim cel mai bine să conştientizăm faptul că trăim. Suntem enigmatici (revelaţie a la Iulia prin spatele meu). Am observat că sunt anumite persoane la care până şi superificialitatea e specială.(de exemplu noi 3 ... nu ne încadrăm în niciun tipar, suntem imprevizibile şi ciudate şi e mare lucru să descoperi la noi ceva superficial.)


Se spune că vorbele unui om beat sunt gândurile unui om treaz. Dar ...eu m-am îmbătat cu vin în timp ce voi vă îmbătaţi în mod sistematic cu vise, iluzii şi speranţe. Diferenţa e că mie o să-mi treacă până mâine dimineaţă în timp ce vouă s-ar putea să nu vă treacă niciodată!

8 comentarii:

Iulia A. spunea...

Absolut genial, mai absolut ca vinul încăpățânat și țuica de aseară! Finalul... no words, I am a people dting :)), btw... Știu contextul în care l-ai scris, știu ce vorbeam în timpul ăla, ce sufeream, ce plângeam și ce râdeam... Și de data asta am fost o veritabilă sursă de inspirație pentru tine! Te iubesc în mod sistematic!

Cristiana spunea...

de data asta ai fost muza mea cu perlele tale că veneam şi te chinuiam până scoteai o perlă şi pe urmă mă duceam să-mi continui opera. Ştii de ce? cuz' are people dying!

Anonim spunea...

E cam si cum o alta persoana ar exprima parerea mea despre existenta, superficialitate si realism :)
Bravo, de n ori bravo!

Cristiana spunea...

Mersi, te mai astept pe aici ... vor urma multe articole pe care cred ca le vei gasi interesante!

Adrian Laszlo spunea...

Ramine si aici valabil comentariul pe care ti l-am scris la postarea "...pentru ca m-am saturat!". Ma intristezi putin cu aceste ultime doua postari! Ridica-te! Te vreau inapoi! Mi-e dor de reflectiile tale tonice, penetrante si atit de umane.

Cristiana spunea...

O sa-mi revin, ti-am dat mai multe detalii la "... pentru ca m-am saturat!"

Serafina spunea...

Ce-aş mai putea spune? Uimitoare este mintea umană sub înfluenţe străine! "sensul vieţii nu e decât un pretext" acest gând are o profunzime ce necesită aprofundare... în mod sistematic sau cu totul contingent.

Cristiana spunea...

da, în mod sistematic. Asta e concluzia la care am ajuns eu.

Trimiteți un comentariu