marți, 29 martie 2011

Mister [I]

Nihil
de George Bacovia

Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.

Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.

Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.

Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.

O să urmeze o continuare zilele astea, până atunci sper că vă mulţumiţi cu poezia de mai sus.

duminică, 27 martie 2011

Lumea, prin fundul unui pahar ...


(Articolul e scris ieri seară în timpul unui chef, editat în dimineaţa asta când l-am descoperit la postări nefinalizate)

Uite, scriu din nou şi de data asta mă aflu în stare de ebrietate ... într-o stare metafizică şi încerc să-mi amintesc câte nopţi am încercat să găsesc scopul vieţii(sensul vieţii) şi câte întrebări mi-am pus şi câte scenarii am încercat să-mi construiesc în funcţie de fiecare răspuns pe care îl găseam. Ca să ce? Ca să-l ignor, cum fac cu toate celelate microscopuri(adică scopuri mai mărunte). Acum câteva săptămâni când eram într-o stare asemănătoare de om ebrietar (cum zice cineva prin spatele meu) cred că am ajuns la o concluzie care mă va mulţumi o perioadă: Sensul vieţii e CURU-GURU! Ştiu că sună amuzant, dar concluzia e că suntem atât de ipocriţi încât pentru noi până şi sensul vieţii nu e decât un pretext şi în timp ce îl căutăm încercăm să ne ascundem de adevâratele probleme ale existenţei. Credem că atunci când vom descoperi sensul vieţii o să ne tromvească lovaiul(adică să ne lovească tramvaiul <-perla Iuliei) cu toate răspunsurile, răspunsuri roz cu luminiţe pe care vrem să le auzim şi pe care suntem în stare să le suportăm. Dar din păcate trebuie să pierzi mult timp până începi să înţeleg lucrurile şi să faci legături între ele iar atunci când începem să găsim răspunsuri începem automat şi să ne dăm seama cât de puţine ştim defapt iar de multe ori realitatea poate fi atât de crudă încât ajungem să o interpretăm ca fiind o minciună. Totul poate fi văzut ca o minciună, ca o greşeală sau ca o eroare, depinde cum alegem sau cum suntem în stare noi să vedem lucrurile şi din păcate omul iubeşte minciunile, se hrăneşte şi are nevoie acută de ele.
Am observat cât ne place să ne complicăm existenţa. Dacă nu avem probleme, ne facem şi ne place să suferim din cauza lor. Trebuie să suferim din când în când sau măcar să-i facem pe alţii să sufere din cauza noastră pentru că astfel reuşim cel mai bine să conştientizăm faptul că trăim. Suntem enigmatici (revelaţie a la Iulia prin spatele meu). Am observat că sunt anumite persoane la care până şi superificialitatea e specială.(de exemplu noi 3 ... nu ne încadrăm în niciun tipar, suntem imprevizibile şi ciudate şi e mare lucru să descoperi la noi ceva superficial.)


Se spune că vorbele unui om beat sunt gândurile unui om treaz. Dar ...eu m-am îmbătat cu vin în timp ce voi vă îmbătaţi în mod sistematic cu vise, iluzii şi speranţe. Diferenţa e că mie o să-mi treacă până mâine dimineaţă în timp ce vouă s-ar putea să nu vă treacă niciodată!

vineri, 25 martie 2011

... pentru că m-am săturat!

M-am săturat să mă abţin, m-am săturat de rutină, m-am săturat de atitudinea voastră de sclavi. M-am săturat de lipsa de respect, lipsa de onoare sau lipsa de înţelegere. M-am săturat de ăştia din seria "am Maybach, deci exist" sau mai bine zis m-am săturat de cocalarii de toate felurile şi sunt sătulă să mă întorc seara acasă cu inima în dinţi din cauza lor. M-am săturat de societatea care încearcă să ne dreseze şi care ne bombardează cu tot mai multă prostie în fiecare zi. M-am săturat de ştirile de la ora 5 dar şi de zecile de filme difuzate în fiecare zi în care ni se vând cu atâta nonşalanţă sfârşituri fericite. M-am săturat să-mi încarc creierul cu tot felul de informaţii care oricum nu-mi vor folosi la nimic niciodată. M-am săturat să fiu nevoită să mă trezesc la 6 ca să termin de învăţat şi să dorm în jur de 3-4 ore pe noapte cum m-am săturat şi de cafeaua sau de energizantele pe care trebuie să le consum ca să-mi ţin ochii deschişi la şcoală şi ca să rezist până la sfârşitul zilei. M-am săturat să-mi dau seama în fiecare seară că în ziua respectivă am realizat mult prea puţin din ce mi-am propus. M-am săturat să înjur în gând. M-am săturat de natura umană, m-am săturat să fiu judecată după felul în care mă îmbrac şi m-am săturat de oameni care au citit 2 posturi de pe blog şi deja cred că ştiu totul despre mine şi-mi dau sfaturi de viaţă sau îmi plâng de milă şi îmi vorbesc de sus. M-am săturat să-mi dau seama târziu că-i deja prea târziu. M-am săturat să aud că n-ai cum să eviţi destinul (nu cred în destin, cred că e doar un pretext, o iluzie pe care oamenii o folosesc pe post de scuză). M-am săturat să aud că nu fac nimic să-mi iau avânt. M-am săturat să fiu nevoită să renunţ la lucrurile pe care le iubesc pentru că aşa trebuie şi aşa e bine pentru viitorul meu. M-am săturat să plec sau să-i văd pe alţii că pleacă.

De ce am scris postul ăsta? Pentru că m-am săturat să simt că trebuie să-mi ascund sentimentele şi am obosit să mă prefac că totul e OK.

joi, 17 martie 2011

Manipularea - o tehnică de autoapărare

Mereu am fost genul de om care a încercat să vadă dincolo de aparenţe, să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat ceea ce oamenii încearcă să afişeaze, de aceea încerc să nu judec oamenii după acţiunile lor ci încerc să-mi dau seama CE REPREZINTĂ ele de fapt. Cred că de foarte multe ori o replică acidă, o reacţie exagerată sau comportamentul în anumite situaţii spun foarte multe despre omul respectiv pentru că de obicei acestea sunt lucruri pe care omul nu poate să le controleze, prin care nu poate încerca să te mintă. Panica, revolta, frica fac ca masca pe care o poartă să se fisureze, dezgolindu-i pentru câteva secunde o porţiune din adevărata lui faţă.
De obicei, relaţiile cu ceilalţi se bazează pe experienţele anterioare din care se presupune că ai învăţat ceva şi care te-au marcat într-un fel sau altul. De multe ori, şi manipularea tot de acolo provine. S-a născut din frică, din frica de a pierde controlul asupra vieţii. Mai exact, le e teamă să nu se trezească din nou într-un univers care stă să se dărâme, care începe să se transforme în altceva şi în care oamenii de bază încep să plece şi încep să se schimbe rolurile iar încetul cu încetul totul devine de nerecunoscut şi ajungi să simţi că nu mai faci parte din lumea ta, în care ai investit atât de mult. Încerci să recâştigi controlul controlându-i pe alţii. Trăieşti cu iluzia că ai nevoie de ei şi înceri să-i convingi că ei sunt cei care au nevoie de tine. Încerci să decizi în locul lor, să-i obligi să rămână. Universul tău oricum se schimbă şi niciodată nu o să poţi să fi fericit în el pentru că totul devine artificial, totul se transformă într-o iluzie. Experienţa m-a învăţat că oricât de mult ţi-ai dori nu poţi obliga pe cineva să te iubească, să te accepte şi tocmai de aceea trebuie să-l laşi să plece pentru că dacă alegi să continui aşa o să te chinui mult şi degeaba. Dacă vezi că nu mai ai ce face, acceptă situaţia şi lasă totul să se dărâme iar pe cei vor să plece, lasă-i pentru că din moment ce pleacă atât de uşor înseamnă că niciodată nu au fost acolo cu adevărat deci îţi e mai bine fără ei pentru că meriţi mai mult. Vor veni alţi care o să-ţi ofere mult mai mult decât te aşteptai să primeşti vreodată de la cineva şi împreună cu ei poţi să o iei de la capăt pentu că într-un fel sau altul ei vor deveni arhitecţii noului tău univers.

(Am trecut şi eu prin astea, am fost dezamăgită şi am suferit mult dar apoi au apărut nişte persoane extraordinare, datorită cărora m-am pus pe picioare şi am devenit ceea ce sunt acum. Ei îmi sunt alături oricând am nevoie şi cu ei aş fi în stare să-mi împart şi ultima felie de pâine. Mulţumesc că existaţi!)

luni, 14 martie 2011

NEWS

Salut! Ştiu că vă aşteptaţi să apară un articol nou până acum. Îmi cer scuze, a fost o perioadă destul de grea pentru mine iar acum încerc să mă concentrez mai mult pe şcoală (mi-am dat seama că din păcate înainte de toate, sunt elevă). Vor avea loc nişte schimbări pe aici, mă gândesc să creez două secţiuni noi: neaparat ceva ge Citeşte înainte şi una pentru Contact în primul rând pentru că mi-am dat seama că nu pot promova blogul acesta aşa cum aş vrea. Încep să-mi doresc mai mult de la el, am început să am mai mulţi cititori şi nu îmi permit să îi dezamăgesc. Următorul articol promit să fie de excepţie! :)


încă un lucru ... Ce aţi vrea să schimb? Sunt deschisă la orice fel de idei şi propuneri. Dacă nu vreţi să lăsaţi comentariu aici, îmi puteţi trimite un e-mail la: kitty_cugir@yahoo.com


Până atunci, câteva noutăţi:


1. Am început să scriu şi pe OFZ (Organitaţia Filosofilor Zăluzi) :

http://organizatia-filosofilor-zaluzi.blogspot.com/ .

E un blog în care eu şi alte persoane interesate de filosofie punem mult suflet. O să găsiţi multe lucruri interesante.


2. În fiecare marţi, la ora 17:00 începe CERCUL DE FILOSOFIE , la erajul 2 în sala 33. Vom vedea interviuri cu filosofi, documentare sau vom audia nişte pasaje din nişte cărţi apoi vom discuta despre ele. Încercăm să abordăm teme cât mai interesante şi cât mai accesibile. Tema de mâine e RELIGIE VS. ŞTIINŢĂ .


3. A avut loc olimpiada de filosofie. Subiectul:


Image and video hosting by TinyPic

Nu am reuşit decât locul 6. Anul viitor dacă o să mai particip cu siguranţă o să fie mult mai bine, anul ăsta am fost doar tipa aia mică dintr-a X-a care a citit nişte chestii şi s-a dus acolo să concureze cu elevi de a XII-a care fac filosofie la clasă şi care probabil sunt pasionaţi de mai mult timp. Nu încerc să mă scuz, încerc să îmi dau seama dacă ar trebui să fiu mândră sau ar trebui să fiu supărată.

sâmbătă, 5 martie 2011

Spune-mi cu cine te însoţeşti ...


(şi nu numai cu cine te însoţeşti, spune-mi ceva despre tine. Fiecare lucru care are legătură cu tine spune ceva mai mult, are propria poveste, fie că eşti conştient de asta sau nu. )

Până acum mi-am trăit viaţa după propriile criterii, propriile principii şi am făcut tot ce mi-a trecut prin nenorocitul ăsta de cap, am făcut mii de greşeli ... pe unele le regret, pe altele nu. Am lăsat în viaţa mea tot felul de oameni, extrem de diferiţi între ei (sau de mine) ... aşa sunt eu, mereu am încercat fiecare aromă ca să pot spune exact care îmi place,care mi se potriveşte. M-am şi otrăvit de multe ori, ce-i drept. Mereu am încercat să scap de gratiile minţi mele, de prejudecăţi şi limite impuse aiurea pentru că astea nu erau decât bariere, nu făceau decât să mă blocheze, să-mi limiteze alegerile. Întotdeauna am încercat să nu trăiesc într-o cuşcă construită de mine din iluzii, vise şi prejudecăţi.
Am ajuns într-unul dintre acele momente în care simt că trebuie să mă reevaluez, pentru că sunt atâtea gânduri care în ultimul timp sunt exact ca nişte valuri pentru mine: mă amăgesc cu o perioadă de linişte după care mă lovesc din ce în ce mai puternic. Încerc să mă privesc din nou într-un ciob de oglindă care devine din ce în ce mai mare dar şi colţurile lui devin din ce în ce mai ascuţite în fiecare moment şi în care m-am tăiat de atâtea ori până acum, un ciob nenorocit ce reprezintă viaţa mea, aşa cum am trăit-o până acum. Momentan nu pot decât să intuiesc ce reprezintă ceea ce văd doarece reflexia e destul de înceţoşată, probabil din cauza faptului că viaţa mea e un lucru care devine din ce în ce mai ciudat. Viaţa mea ... e un puzzle imens şi fiecare persoană care a trecut pe acolo a pus cel puţin o piesă. Momentan sunt prea puţine piese ca să-mi pot da seama cum va arăta când va fi gata şi fiecare piesă pusă contrazice sau cel puţin dă altă semnificaţie pieselor care au fost puse înainte. Totuşi, privind atentă pot observa realitatea hidoasă şi încruntată deformată şi colorată de iluzii şi vise alături de gândurile negre care au fost combinate extrem de strategic cu nopţiile albe iar puţin mai departe văd un curcubeu de zâmbete care stă deasupra unui lac format din toate lacrimile care au fost vărsate pe umărul meu până în acest moment. Nu înţeleg ce reprezintă petele negre aşezate pe alocuri, poate or fi amintiri ce le-am trăit şi le-am uitat sau poate ele simbolizează incertitudinea şi întrebările pe care le-au adus unele persoane odată cu apariţia sau dispariţia lor. Pot să vă spun că în acest puzzle niciodată nimic nu a fost şi nici nu va fi lapte şi miere şi chiar mă bucur pentru asta. Fiecare lucru are atât părţi bune cât şi părţi proaste şi mă bucur că există şi părţi proste pentru că fără ele părţile bune nu ar avea nici o valoare. Când va veni iar timpul să mă reevaluez şi când voi avea un ciob mai mare aş vrea să spun şi atunci exact ce spun acum(şi, printre altele, ce a spus şi Sartre la vremea lui):
"Important nu este să spui "Iată ce au făcut din mine", ci "Iată ce am făcut eu din ceea ce au făcut din mine"."
(ăsta e proiectul meu la EDA.Cu tot respectul, dar nu cred că îl pot citi în faţa clasei.)