duminică, 20 februarie 2011

Între vis şi realitate


Ciudat, am vorbit despre iluzii destul de mult în ultimul timp aproape în fiecare post, dar niciodată nu am încercat să vorbesc şi despre rostul viselor în viaţa noastră.
Mi-a spus un prieten acum ceva timp că sunt irealistă, eu am preferat să cred că sunt doar visătoare. Dacă stăm să analizăm mai bine lucrurile toţi suntem irealişti într-o anumită măsură pentru că fiecare dintre noi percepe altfel realitatea, înţelege altfel lucrurile care se întâmplă în jurul lui şi nici unul nu are dreptate deoarece fiecare percepe realitatea într-un mod subiectiv. Mi se pare o prostie să-l numeşti irealist pe cel de lângă tine doar pentru că el nu vede lucrurile aşa cum le vezi tu. Cu toate că părerile voastre sunt contradictorii, poate că şi el are dreptate. Imaginează-ţi o lume în care toţi ar gândi ca tine ... cui i-ai cere sfaturi? cum ţi-ai alege prietenii? Aşa fiecare gândeşte cum vrea,trăieşte cum vrea(sau cum poate) în propria lui "realitate", cu problemele, dorinţele şi visele lui. Nu crezi? Gândeşte-te la religie. Poţi să crezi sau să nu crezi că există ceva mai mare care ne-a creat şi care stă acolo sus şi vede tot ce facem. Au fost şi sunt multe religii şi fiecare L-a descris altfel şi a venit cu un alt punct de vedere. Care dintre toate aceste religii e cea reală? Nu avem de unde să ştim, dar fiecare alege să creadă sau nu în ceva în funcţie de nevoi şi de dorinţe sau pur şi simplu pentru că aşa l-au dresat părinţii şi societatea. Realitatea e aceeaşi oriunde şi pentru oricine dar nimeni nu o cunoaşte şi de asta fiecare îşi construieşte un fel de realitate proprie.
Acum că am lămurit cum (cred) că stă treaba cu realitatea, ajungem la vise şi la rolul lor. Aici ţin să subliniez vorbele lu' nea' Freud:
Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.
Eu cred că omul are nevoie în permanenţă de vise. Realitatea(aia autentică) e dură cu toţi, nu contează că eşti frate de cruce cu Becali sau cerşeşti la colţ de stradă, tot ai probleme, tot îţi faci griji şi te loveşti de tot felul de situaţii şi de oameni în fiecare zi. Eu am norocul să fiu genul de persoană care în general ştie când trebuie să vadă lucrurile aşa cum sunt şi de obicei profită de fiecare moment în care îşi permite să viseze. Mă gândesc că ar fi foarte greu să te confrunţi în fiecare zi cu partea întunecată a lucrurilor, să vezi în fiecare moment partea goală a paharului şi să te gândeşti mereu la consecinţele greşelilor făcute, la eşecuri. De câte ori simt că nu mai fac faţă mă închid în casă şi scriu, citesc sau ascult muzică ... pur şi simplu evit orice contact cu lumea de afară. Mă trezesc din somn doar ca să îmi pot continua visele. Şi îmi e bine. Exist doar eu şi gândurile mele, nu e nimeni acolo ca să îmi poată întrerupe ideile sau să mă judece. Pot să-mi pun problema în toate felurile posibile până ajung la o concluzie acceptabilă iar pe urmă, după ce termin cu toate astea îmi e mult mai uşor să iau decizii şi să-mi rezolv problemele.

9 comentarii:

Serafina spunea...

Îmi place ce zice Freud. Omul are nevoie acută de vise ca să suporte realitatea. Tu la ce visezi?

Cristiana spunea...

În momentul ăsta la o porţie de cartofi prăjiţi :)) . Păi depinde de stare ... pot să visez la o noapte cu prietenii, aşa cum a fost asta care tocmai a trecut, la naţionala la folosofie, vara la mare(Folk you poate) sau pe undeva cu cortul, vacanţă etc.

Dv. la ce visaţi?

Serafina spunea...

Eu mă visez in vacanţă undeva cu cortul pe marginea unei ape cu prietenii si stand langa un foc band o tuica si barfind seara sub clar de luna.... ceva de genul acesta.

Cristiana spunea...

cam in 5 luni o sa fim in vacanta si mergem noi undeva sa ne distram :D

Lotus spunea...

Hmm. Eu ştiam că în esenţă cam toate religiile sunt la fel, diferenţele fiind doar de aparenţă. Legat de vise, personal cred că trebuie să ai o atitudine echilibrată, de mijloc. Nici prea multă visare nu este bună. Uneori primeşti lecţii de la viaţă. Anumite lucruri trebuie abordate pieptiş şi nu reprimate sau fugit de ele. Anumite situaţii, chiar dacă sunt dramatice, trebuie înţelese corect pentru că uneori sunt adevărate lecţii. Altfel vom continua să facem aceleaşi greşeli mereu şi mereu. Şi apoi când ne confruntăm cu consecinţele lor, să fugim în cameră şi să visăm...

Cristiana spunea...

Acesta este strict punctul meu de vedere. Fiecare trece peste probleme in felul lui, cum crede ca e mai bine. Eu prefer sa ma retrag, in primul rand ca sa pot sa-mi revin ca apoi sa-mi pot analiza greselile, sa vad care e problema si sa incerc sa o rezolv ca data viitoare sa nu se mai intample asa. Cum ziceam, asta e stilul meu, vreau sa nu fie nimeni acolo care sa ma judece sau care sa incerce sa gandeasca pentru mine iar daca o sa gresesc din nou, macar stiu ca sunt greselile mele. Poate nu m-am exprimat cum trebuie in articol,e greseala mea. Vreau sa inteleg cat mai bine ce s-a intamplat in acele momente dramatice despre care vorbesti. + ca ziceam " Eu am norocul să fiu genul de persoană care în general ştie când trebuie să vadă lucrurile aşa cum sunt şi de obicei profită de fiecare moment în care îşi permite să viseze.", poate ca am un stil de viata mai ciudat, dar nu mi se pare ca nu am o atitunie echilibrata.

Lotus spunea...

Eu am încercat să spun că nu este bine să fugi de realitate. Există fiinţe care în cazul unor situaţii de viaţă dramatice preferă să evite să se gândească la ele scufundându-se într-o formă de "visare", pentru că dacă s-ar gândi la acea situaţie ar fi puţin traumatizant. Dar evident că reprimarea nu e o soluţie şi ele nici nu îşi rezolvă problemele şi nici nu câştigă experienţă în urma acestei abordări. Eu în sensul ăsta am comentat mai sus. Dacă însă nu e cazul la tine şi eşti o persoană mai introvertită, atunci foarte bine. :)

Cristiana spunea...

Corect, a fugi nu e niciodata o solutie ... sau cel putin nu e solutia corecta. Am facut o singura data greseala sa fug si sa astept ca timpul sa-mi rezolve problemele si m-am ars rau ... de atunci ma gandesc mult mai bine ce fac si-mi analizez mult mai atenta actiunile, viata, deciziile. Imi place mult felul in care gandesti si cum iti exprimi punctul de vedere, sper sa mai revi.

Lotus spunea...

Mulţumesc pentru aprecieri. O să încerc să mai revin... :)

Trimiteți un comentariu