duminică, 30 ianuarie 2011

Jurământ vieţii

Niciodată nu te voi trăda de tot; deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas;
Când te-am urât, nu te-am putut uita;
Te-am blestemat, ca să te suport;
Te-am refuzat, ca să te schimbi;
Te-am chemat şi n-ai venit; am urlat şi nu mi-ai zâmbit; am fost trist şi nu m-ai mângaiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele, mormânt glasului meu. Tăcere fost-ai chinurilor si pustiu singurătaţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgrat-am începuturile tale. Vrut-am otrava rădăcinilor tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu.Dar recunoscător iţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a avut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întalnire, de nimeni aflată; acea întalnire nu se uită, ci cu credinţă ascunsă în tine rasună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi.
îti jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea tradăre.Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi desparţi de tine.
(fragment din Cartea Amagirilor de Emil Cioran)

3 comentarii:

Iulia A. spunea...

Da, Cioran, clar :). Știi ce părere am despre el, dar să zicem că fragmentul ăsta face excepție de la regula mea hedonistă :D. Aștept ceva nou! ;) (înainte să pleci la Roma....)

Anonim spunea...

mda...fragmentul asta imi aduce aminte de o noapte in care chitara canta singura...

Cristiana spunea...

fragmentul ăsta îmi aminteşte de greşelile pe care le-am făcut cândva şi de regretele pe care le am acum din cauza asta...

Trimiteți un comentariu