duminică, 30 ianuarie 2011

Despre moarte


Uite, asta mă preocupă de ceva timp. E peste tot în jurul nostru, unii o văd şi alţii nu. Mă obsedează, mă face să fiu extrem de curioasă şi de interesată. O urăsc şi o admir, o evit şi o aştept. De fapt ... în morţii ei, vreau s-o condamn la viaţă ... poate aşa îmi va fi mai uşor să o înţeleg, să-mi bat joc de ea aşa cum ea îşi bate joc de tot ce iubim, de tot ce preţuim. Vreau s-o văd rănită, s-o văd înjosită, să o văd suferind. Vreau s-o văd trăind şi mai presus de toate vreau s-o văd murind şi fac pariu că nu ar putea muri zâmbind mai ales dacă ar fi conştientă că sunt atâtea lucruri pe care nu le-a făcut încă şi pe care nu le-a încercat, vreau s-o văd cum se înjoseşte atunci când se sună de ieşire pentru nişte amărâte de minute, care acum înseamnă atât de puţin pentru ea. Dar nu pot ... şi mi-e ciudă pentru că ea face regulile jocului şi de asta nu pierde niciodată şi oricum ea nu are niciodată nimic de pierdut. Ea e singura care poate avea pe oricine ... pentru totdeauna. E definitivă şi ireversibilă, poate asta ne sperie cel mai tare deşi cred că pentru unii dintre voi să fi mort ar fi foarte plăcut: ai atâta timp la dispoziţie ca să nu faci nimic! (pe bune, nu faceţi asta toată ziua?). Sunteţi mulţi care aţi putea fi buni tovarăşi cu ea, aşa cum este acum. Mie mi se pare searbădă, prost gândită sau cel puţin prost făcută. Eu sunt genul de om care preferă să nu-i judece pe alţii şi nu suport să fiu judecată de cineva care n-a fost în situaţia mea şi care nu are nici o idee cum mă simt. Urăsc gândul că într-o zi Moartea o să mă judece şi o să mă condamne şi nu are nici o idee ce am fost eu înainte, prin ce am trecut, cât am fost de fericită sau cât de greu mi-a fost în unele momente. Pentru ea o să fiu un fel de obiect pe care ori şi-l doreşte, ori consideră că nu mai poate fi folosit şi cineva trebuie să scape de el.

P.S. Nu o să mai scriu nimic până duminică probabil, plec în vacanţă în Roma. Să-mi ţineţi pumnii să nu mi se prăbuşească avionul sau să nu mă întâlnesc cu vreun italian nebun pe acolo pentru că vreau ca Moartea să aibă puţină personalitate când o fi să ne întâlnim :)) .

9 comentarii:

Iulia A. spunea...

Da, genial! Îmi place stilul în care ai scris, ușor ironic, sarcastic, sadic (aici amintește-ți de feblețea mea de aseară:))), și îmi place CE ai scris. E interesant să concepi moartea ca fiind o persoană egoistă care vrea totul pentru ea. Am lua-o în OFZ, la interogatoriu, și am chema-o și pe Ioana să o consilieze, că am impresia că are ceva probleme! :)) Datorită stilului, ai reușit să faci subiectul ăsta sinistru să fie ceva mai digerabil :D. Cât despre excursie... Nu pot să îți țin pumnii, că nu ne mai vedem azi, și tu pleci peste 13 ore! Dar sper să te gândești și al mine și dumele pe care le-aș fi spus eu când admiri Colloseumul sau Capela Sixtină... A, și salută-l pe nea' Michelangelo din partea mea! (altă feblețe, după Rusu și Băci) :)). Să ne vedem cu bine! :*:*:*:*

P.S: În timp ce voi stați pe avion și vă uitați la norișori, eu fac filosofie! >:P (cică vroiam să văfac în ciudă) :))

Cristi spunea...

Dragă Cristiana,încearca sa nu te mai precupe lucrurile astea.... este timp suficient si pentru moarte crede-ma, ai 16 ani încearca sa nu-ţi pese de nimic, distrează-te căt timp esti tânără... căci pe urma, o sa-ţi pară rău.Totuşi admir efortul tau de a posta si de a ne explica gândirea ta! Te salută al tău prieten , Cristi :-) P.S. Drum bun şi distracţie plăcută

Anonim spunea...

“Moartea este un fenomen simplu in natura. Doar oamenii il fac inspaimantator”.

Robert Simoiu spunea...

Sunt de acord cu cele spuse mai sus, noi ne decidem soarta, nu altii. Dumnezeu ne-a facut pe pamantul asta ca sa traim si sa murim. Moartea este doar un fenomen, la fel ca ploaia si ca multe altele. Daca stii cum sa-ti croiesti viata, "poti trai mult timp pe pamantul pe care ti l-a dat Dumnezeu" .

Cristiana spunea...

@Iulia ... distreaza-te cu OFZ la pregatire, sper sa-mi simtiti lipsa. O sa ma gandesc la tine cand o sa zbor deasupra norisorilor, si o sa-l salut si pe nea' Michelangelo din partea ta ... cat despre Colloseum si Capela Sixtina o sa citesti in articol :)

@Cristi ... Stiu, dar nu pot sa nu ma gandesc la ce o sa urmeze, cum o sa fie :)

@Anonim ... tie iti raspund cu un citat din Epicur: "Moartea este ceva de care noua nu trebuie sa ne fie frica pentru ca, in timp ce noi suntem, moartea nu este, iar cand moartea vine, noi nu suntem."

@Robert ... nu degeaba ai media 10 la religie :)

Din Cugir plec pe la 2, pana atunci pot sa va mai raspund :) deci, mai astept pareri!

Serafina spunea...

Eu prefer să ocolesc acest subiect, dar mi-a plăcut stilul gen Dr. House. Felicitări, te apropii de împlinirea propriei fiinţe. Distracţie plăcută. Ne vedem când te întorci de la Roma.
Pentru Cristi: nu ştiu cine eşti, dar sincer nu cred că este cazul să faci pe grozavul şi nici să dai sfaturi care nu sunt cerute de nimeni. Orice temă poate fi abordată de oricine, doar este la ea acasă şi apoi TOŢI suntem niste fiinţe perfect LIBERE.

Madalynna spunea...

LIKE pentru comentariul doamnei profesoare! :)
HUG pentru tine, Cristiana! :)
sper ca intr-un final sa ajungeti cu bine la Roma si atunci sa puneti in aplicare traditionalul "have fun!" :))

Iulia A. spunea...

Da.... citesc acum, după câteva zile de când ai plecat și eu am comentat aici, și îmi vine să râd! Ce avion, ce norișori?! Autocar și benzină! :)) Lipsa ți-o simțim! Și lumea te așteaptă acasă! (Ca să nu ți-o iei în cap, o să fac o remarcă gen House: pentru cadouri te așteptăm mai mult, și pentru chefurile ce vor urma! :-j) :)) Glumeam! La pregătire nu e așa de interesant fără voi... :( Nu mai are cine să îmi pună picioarele la nas, sau să mă dea de gol că dorm... :( Oricum, vii tu acasă!!! :D:D:D

Cristiana spunea...

Mersi bre! Hai ca vin cu un post nou.

Trimiteți un comentariu