joi, 16 decembrie 2010

Despre mine :)


Ultimele zile au fost cam ciudate, m-am gândit (involuntar) la anumite lucruri, am făcut anumite lucruri. M-am gândit dacă să scriu despre asta sau nu dar... sunt sentimentele mele, mă definesc şi nu îmi e ruşine cu ele, nu îmi e ruşine să-mi arăt adevărata faţă de la început: dacă un om vrea să se apropie de mine, să ştie la ce să se aştepte şi să mă poată iubi şi accepta aşa cum sunt, fără să fiu nevoită să port o mască. Asta deranjează, asta e „marea filosofie”. O să se interpreteze greşit ce scriu aici, nu că ar fi ceva nou. O să începi să mă judeci şi să-mi dai direct o sentinţă dură fără să citeşti pâna la capăt, dar ăştia sunteţi şi trebuie să învăţăm să ne tolerăm, sau mai bine zis să învăţaţi voi să mă toleraţi pentru că ASTA SUNT: egoistă, narcisită, profitoare(am auzit şi varianta asta) deci n-am nici un gând să mă schimb pentru voi. Am toate defectele pe care ţi le poţi imagina + încă câteva(cacofonie intenţionată) doar că sunt câţiva care ştiu să îmi apreciaze imperfecţiunea şi pentru ei sunt aici .

Voi ... voi vă chinuiţi să-mi analizaţi şi să îmi judecaţi fiecare mişcare, fiecare vorbă... şi oricât vă străduiţi tot nu puteţi să vedeţi dincolo de ce spun,ce fac ... nu puteţi să înţelegeţi(sau să acceptaţi) ce e de fapt în sufletul meu.

2 comentarii:

Iulia A. spunea...

Draga mea, și eu mă confrunt foarte des cu asemenea stări... Și în situațiile astea totul e dus puțin la extrem, în sensul că tindem să ne atribuim și defecte pe care nu le avem sau să le scoatem prea mult în evidență dacă le avem... E normal ca oamenii să nu înțeleagă ce simți tu. E și mai bine așa. De altfel, totul ar fi mult prea ușor și nimeni nu ar fi special. Poate că dacă ne-am înțelege și ne-am descoperi în totalitate unii pe alții totul ar fi monoton și poate s-ar spulbera farmecul vieții... La urma urmei, asta ne motivează și ne face să ne dorim mai mult... faptul că nu putem ști niciodată ce gândesc și ce simt cu adevărat persoanele din jur... Evident că putem afla puțin mai mult decât unii lasă să se vadă, dar asta e nesemnificativ față de ce se mai ascunde în spatele unui caracter... Și poate că nu trebuie întotdeauna să ne raportăm la ceilalți... Uneori, societatea și atitudinea oamenilor ne transformă în ființe false, groaznice, tocmai pentru că ne manipulează și ne face să ne auto-mutilăm prin faptul că ne auto-impunem anumite lucruri și ne atribuim diverse însușiri care nu ne caracterizează...

Nu mă mai întind... În orice caz, frumos textul, mult succes mai departe!:*

Cristiana spunea...

mersi, m-au acuzat niste prieteni de niste chestii dupa ce au citit ceva pe blog, cam despre asta era. Stiu ca nu ne putem intelege, de asta prin acest post vreau sa ii rog sa nu se mai obosesca pentru ca ei doar consuma energie aiurea iar eu ma enervez...

Trimiteți un comentariu