duminică, 5 decembrie 2010

Tu eşti conştient că trăieşti?


Lumea mă tot întreabă de ce dracu sunt eu atât de fericită, am să încerc să răspund acestei întrebări cât de bine pot.

Hai să-ţi zic ceva: toţi o să murim. Ştiu că şti asta deja dar intră în categoria lucrurilor pe care le şti deja deşi nu le-ai gândit vreodată. Toţi vă purtaţi ca şi când toate lucrurile vor fi aşa cum le ştiţi mereu, ca şi când timpul trece peste voi cu mâinile în buzunar. Obişnuim să facem tot felul de chestii fără să ne gândim la consecinţe, fără să ne dăm seama cât de adâncă poate fi rana pe care o lăsăm în sufletul celuilalt, fără să ne gândim că într-o zi o să plece şi poate nici nu o să se mai întoarcă. Aproape niciodată nu spunem ce gândim, aproape tot timpul amânăm pe altă dată şi tot aşa până nu o să mai existe data viitoare (ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine mai bine lasă pe poimâine că poate nu mai trebuie făcut). Eu, pur şi simplu am ales să trăiesc în prezent şi nu pentru că nu îmi preţuiesc trecutul (din contră, sunt ca o umbră: contează foarte mult ce am în spate) sau pentru că nu mă gândesc la viitor ci pentru că pur şi simplu ştiu că nu poţi să dai timpul înapoi şi cu vârsta asta nu te mai întâlneşti niciodată. Plus că mâine cu siguranţă poate fi mai rău şi poate tu trăieşti cea mai frumoasă perioadă din viaţa ta şi nici măcar nu eşti conştient de asta, preferi să te plângi, să îţi faci griji pentru nimicuri, să te laşi afectat de toate căcaturile şi să stai supărat zicând că e doar o perioadă dar dacă luam lucrurile aşa până la urmă şi VIAŢA E DOAR O PERIOADĂ. Am avut prea multe regrete şi pur şi simplu nu mai vreau să îmi repet greşelile, nu mai vreau să simt cum viaţa trece pe lânga mine.
Nu îmi place să fac pă dăşteapta şi să dau lecţii de viaţă dar îţi spun exact ce mi-aş fi spus şi mie nu demult: nu te mai gândi la toate căcaturile şi profită de viaţă, pentru că viaţa nu aşteaptă după tine, e ca şi cum stai pe un peron şi priveşti un tren pe care ar fi trebuit să-l iei cum pleacă iar tu nu te-ai putut urca pentru că nu ţi-au rămas bani de bilet pentru că i-ai cheltuit pe alte căcaturi, ai lăsat alte căcaturi să fie mai importante pentru tine.

10 comentarii:

Iulia A. spunea...

Văd că nimeni nu îți poate lua optimismul și setea de viață nici măcar atunci când te scoate din sărite! :))
Bravo ție! :) Nu renunța la visele tale, la ideile tale, pentru că, în fond, ai dreptate.... E dur ce spui, e adevărat, dar e pe bune și chiar ar fi cazul ca toată lumea să conștientizeze asta... Uneori, însă, realitatea e prea dură ca să o putem suporta...
Păstrează-ți optimismul!;)

Cristiana spunea...

Am pierdut mult timp fiind pesimista si ... decat sa-ti fie rau mai bine sa iti fie bine, sincer :)). Optimismul, pe langa prieteni e unul dintre cele mai bune lucruri care mi-au ramas :)

vladch spunea...

Bine punctat :)! Bravo!

Cristiana spunea...

mersi :)

Serafina spunea...

Aproape că mi-au dat lacrimile. Şi eu sunt adepta filosofiei optimiste şi a trăirii clipei prezente. Îmi place să cred că doar această clipă este cu adevărat valoroasă şi dacă o pierd în mod sigur nu voi mai avea sanşa să o întâlneasc. Atunci când este vorba de timp, acesta nu ne mai acordă şi o a doua şansă. Clipa trecută nu se mai întoarce. Mai cred de asemenea că şi trecutul este important deaoarece suntem ceea ce suntem acum datorită a ceea ce am fost şi am făptuit în trecut şi vom deveni în viitor ceea ce făptuim şi visăm în prezent. Cam atât deocamdată.

Cristiana spunea...

sărumâna! e o onare să am cititori ca dv :)

Evil spunea...

foarte frumos ai scris! cam exagerat cu folosirea repetata a "cacaturilor", dar per total chiar mi-a placut. si daca esti interesata de o posibila continuare a ceea ce ai transmis tu aici, te sfatuiesc sa citesti asta

Cristiana spunea...

mulţumesc pentru aprecieri! Am citit, îmi place mult. Bravo!

Raluca spunea...

Minunat modul in care gandesti. Esti un exemplu pentru multi dintre noi!

Cristiana spunea...

ooo, ma citeste doamna profesoara! Multumesc pentru aprecieri!

Trimiteți un comentariu