marți, 21 decembrie 2010

Scrisoare pentru Moş Crăciun


Dragă moşule, au trecut mulţi ani peste noi de când nu ţi-am mai scris. Nu mai sunt acelaşi copil mic şi răsfăţat care îţi cerea jucarii, dar uite că m-am hotărât să-ţi scriu cu toate că nu mai am acelaşi suflet inocent şi acel zâmbet viu iar lumina puternică pe care o aveam în priviri s-a stins de mult. Din tot ce a fost nu a mai rămas decât umbra unui om. Pentru prima dată, mă întristează foarte mult atmosfera asta de sărbătoare pentru că mă doare să văd şi să simt falsitatea celor din jur, şi nu numai a lor. Tot mi se pare forţat şi fals, la fel ca şi bradul care zace într-un colţ în camera mea încă neîmpodobit. Şi n-am să-l împodobesc decât atunci când o să consider că e cazul, când o să simt că vine Crăciunul. Si cel mai ciudat e faptul că totuşi seamănăm, amândurora ne lipseşte ceva: lui îi lipsesc globurile, beteala şi „luminiţele” iar mie îmi lipseşte pacea sufletească, căldura interioară. Şi astea nu se pot cumpăra. Deci Moşule, dacă nu ţi se strica GPS-ul la sanie şi ajungi prin Cindeni anul ăsta, în loc de sacul cu jucării vreau un sac cu vise, în loc de ciocolată adu-mi fericire şi în loc de boboane, iubire (că-s mai dulci decât orice altceva) iar în loc de haine te aştept cu un suflet curat, de copil pentru că ăsta pe care-l am e bolnav şi pătat de la atâta ură, dispreţ şi amărăciune. Promit să mă îmbrac cu el imediat după ce-l primesc şi să-l îngrijesc astfel încât să-l păstrez aşa tot restul vieţii.

Indiferent dacă vi sau nu, eu o să te aştept.

CRACIUN FERICIT!

2 comentarii:

Ioana spunea...

e doar o umbra a Craciunului in ultimii ani, deoarece din pacate nu mai suntem preucupati sa fim in primul rand oameni mai buni si sa ne dorim fericire...

Iulia A. spunea...

Se vede cât de mult te-ai maturizat... Pe mine m-a sensibilizat foarte mult postul tău și pot spune că pe alocuri i-aș cere exact aceleași lucruri ca și tine...:) Acum urmează să îi scriu și eu. E a doua oară în viață când o fac, și am emoții. :))

Trimiteți un comentariu