luni, 22 noiembrie 2010

Ganduri.


De ce vreţi atât de mult să mă ascund de mine, să-mi ascund gândurile? Toţi avem gânduri şi eu, una, le admir pentru puterea lor de a te stăpâni, de a te domina, de a te defini şi de a te influenţa... Vin momente în care nu mai poţi şi simţi nevoia să te eliberezi de ele, simţi nevoia să le scri undeva sau să pui mâna pe telefon şi să vorbeşti cu cineva făcând tot posibilul ca măcar de data asta să nu te trezeşti singur luptându-te cu demonii din mintea ta. Voua vi s-a întâmplat vreodată să vă apropiaţi de cineva cu cele mai bune intenţii încercând să faci ceva bine şi să reuşiţi să faceţi exact pe dos? Aţi încercat să îndreptaţi lucrurile şi v-aţi trezit în "nisipuri mişcătoare" şi cu cât vă zbăteaţi mai mult, cu atât ele vă înghiţeau mai rău? Oare voi cum faceţi de dormiţi noaptea, chiar nu aveţi gânduri? Voi v-aţi simţit vreodata mici şi neînsemnaţi? Oricare ar fi raspunsul pe care l-aţi da la aceste întrebari ... ce drept aveţi să mă judecaţi? să încercaţi să gândiţi pentru mine? Cu ce drept mă etichetaţi şi mă condamnaţi? Chiar nu înţelegeţi nimic din ce vi se întâmplă? Voi încercaţi sa trataţi urmările, nu cauzele şi vă grăbiţi să daţi direct o sentinţă dură...

4 comentarii:

Robert Simoiu spunea...

Foarte interesant, e bine sa ai undeva un loc unde sa-ti exprimi gandurile, mai ales in momentele grele.

Cristiana spunea...

da, e bine...

Iulia A. spunea...

Nu-i așa că scrisul te eliberează? Mai ales când știi că le poți transmite celorlați gânduri pe care nu ai putea să le spui în față?
Ai grijă de tine, și spor la treabă! :)

Cristiana spunea...

mersi ... da ... nu te întrerupe nimeni ca să te contrazică, să te corecteze şi să-ţi arate cât de deştept e el ... :) nu te încurci cu jumătăţi de măsură şi greşeşti până la capăt :)

Trimiteți un comentariu