joi, 30 decembrie 2010

despre 2010

Şi uite că a aproape a mai trecut încă un an pe nesimţite. Nu a fost cel mai frumos an din viaţa mea, dar nici nu pot să spun că l-am trăit degeaba, toate întâmplările(mai mult sau mai puţin plăcute) au avut un rol important în viaţa mea (fiecare în felul ei)

A fost un în care...................................dar

Am avut multe nopţi albe nu a simţit nimeni.
Am fost la multe chefuri m-am distrat.
Am avut parte de dezamăgiri am trecut peste.
Am făcut şi greşeli am învăţat din ele.
Am avut probleme am supravieţuit şi am învăţat să le ignor.
M-am schimbat cred că în bine.
Am vrut să fiu mai bună cu restul am realizat că nu se merită
M-am şi îndrăgostit nu de persoanele potrivite.
Mi-am făcut prieteni noi am încercat să nu îi uit pe cei vechi.
Am fost în Paris am stat numai 5 zile.
Am fost la mare din 3 zile, în 2 a fost vreme urâtă.
Am avut multe vise majoritatea au fost înlocuite.
Mi-am ajutat prietenii nu îmi pare rău.
Am renunţat la multe m-am obişnuit cu gândul.
Am stat degeaba am ajuns să regret.
Am mai avut şi momente de laşitate au devenit tot mai puţine.
Am avut multe ocazii pe unele le-am ratat.
M-am dat bătută am regrerat într-un târziu.

Vreau să le mulţumesc celor care: au fost lângă mine când mi-a fost greu dar şi celor la care am ţinut şi m-au lăsat

cu ochii în soare când mi-a fost lumea mai dragă, de asemenea le mulţumesc şi celor cu care m-au încurajat, m-au

ignorat, m-au acceptat, m-au respins, m-au judecat greşit, m-au apreciat, m-au bârfit, m-au urât, m-au iubit, m-au

dezamăgit, m-au uitat, m-au făcut să sufăr etc. Da, vă mulţumesc tururor celor care aţi făcut parte din viaţa mea,

indiferent sub ce formă sau cum v-aţi comportat şi ce aţi lăsat în urmă ... vă mulţumesc pentru că dacă voi nu aţi fi

făcut toate lucrurile acelea eu nu aş fi persoana care sunt astăzi. Am devenit o persoană mai puternică, am trecut peste

toate complexele pe care le aveam şi am învăţat să zâmbesc, să trăiescşi să fiu mândră de mine!


AN NOU FERICIT!


marți, 28 decembrie 2010

Interviu sau Discuţie în faţa oglinzii


*Cine eşti?
Nu cred că am ştiut vreodată. Sau poate am ştiut şi am uitat în timp ce alergam pe cărări întortocheate încercând să găsesc răspuns la alte şi alte întrebări iar acum nu îmi mai pot aminti. Sau poate chiar întrebările şi răspunsurile m-au schimbat şi încă mă schimbă, mă influenţează într-un fel sau altul tot ceea ce po să înţeleg sau nu, tot ce pot observa, realiza şi absolut tot ce mi se întâmplă. Şi o să mă schimbe în continuare, voi fi alta în fiecare zi de acum până când voi muri.

*Ce se întâmplă cu tine (de câteva posturi)?
Cu mine nu, inima mea este cea care odată cu venirea frigului a devenit mai rece... şi mai strictă. Ea analizează mai bine şi are grijă mai mare pe cine lasă să îşi facă loc în ea şi cui îi trânteşte uşa în nas. Nu o condamn, cred că s-a săturat şi ea să fie rănită. În ultimul timp am tot încercat să-i dau DELETE, ca să nu mai fiu nevoită să complic din cauza ei fiecare lucru pe care încerc să îl fac. Din nefericire nu am găsit tasta.

*Ai regrete?
Daca spun că nu am, mint. Dacă spun că am atunci sunt egoistă şi nerecunoscătoare. Adevărul e că orice ai face sau ai alege tot o să ajungi să arunci cel puţin o privire peste gard, în cimitirul amintirilor cu părere de rău.

*Ce te sperie?
Faptul că am ajuns să fiu seacă, că nu mă mai implic în nimic, nu mă mai interesează nimic şi e tot mai gol în jurul meu. Tot mai rar apar cei care pun întrebarea "ce faci?" şi chiar aşteaptă un răspuns, cei care atunci când mă strâng în braţe reuşesc să îmi atingă sufletul şi care pot să îmi coloreze ziua cu un zâmbet, cu o vorbă bună. Acum ... până şi mâna pe care o simţeam pe umăr şi mă ajuta să merg mai departe parcă stă să ma lovească.

*Ce crezi că gândesc ceilalţi? Cât de mult le pasă?
Nu-mi prea pasă ce gândesc ceilalţi, dar cu siguranţă nu le pasă nici măcar foarte puţin. Cred că toţi gândesc cam în felul următor: las-o să se descurce cu ale ei. Asta pentru că, fiecăruia ni se pare că problemele pe care le avem noi sunt cele mai grave şi cele mai importante. Îmi dau seama că dacă mi s-ar întâmpla ceva(aş rămâne fără o mână sau fără un picior sau cine ştie ce altă nenorocire) toţi şi-ar schimba felul în care se poartă cu mine, pentru că m-ar considera din start inferioară, sau poate din milă şi pe la spate mi-ar atribui apelative gen "săraca!" (AICI VREAU SĂ PRECIZEZ CĂ NU AM NEVOIE DE MILĂ DIN PARTEA NIMĂNUI) DAR pentru prietenii adevăraţi şi pentru cei care chiar mă iubesc voi rămâne aceiaşi persoană şi ştiu din experienţe anterioare că ei vor fi acolo orice s-ar întâmpla cu mine.

*Mai speri la ceva?
Nu, speranţa te face slab şi o să fi rănit fără rost de multe ori din cauza ei. Cred că se poate trăi şi fără ea.

miercuri, 22 decembrie 2010

22 decembrie 2010

Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez. (Nichita Stănescu)

De mult nu am mai avut o zi aşa perfectă. Perfect imperfectă, mai exact. Mi-am omorât singurătatea citind şi ascultând muzică. Nu am vrut să ştiu sau să aud de nimeni. A fost o zi în care nu mi-am mai făcut griji pentru ziua de mâine sau de poimâine, pur şi simplu am vrut să fiu singură cu gândurile şi ideile mele, să mă gândesc la ce vreau, să fac ce vreau, să-mi creez din nou iluzia că eu deţin controlul asupra vieţii mele, că totul depinde de mine. Într-o mare măsură aşa şi e, destinul ţi-l faci tu şi totul depinde de cum alegi să-ţi trăieşti viaţa, cum ştii să iei decizii şi cum judeci lucrurile care ţi se întâmplă. Şi aşa mi-am dat seama că felul meu de a fi mă ajută de fiecare dată să nu intru în depresie. Sunt capabilă să văd partea frumoasă a vieţii, ştiu să visez şi fac asta de câte ori simt că nimic nu merge şi nu ştiu ce să fac, nu am unde să mă duc şi cu cine să vorbesc. Mi-am găsit un fel de refugiu în asta, am ajuns sa-mi creez o lume nouă, cu propriile ei legi şi valori. Şi e foarte bine în ea, acolo mă simt în siguranţă dar o ţin foarte bine ascunsă undeva adânc în sufletul meu. Şi ascunsă va rămâne pentru că, în primul rând, îi ajung furtunile de acolo care de câteva zile nu se mai opresc şi în al doilea rând, nu vreau să-şi bată nimeni joc de ea sau să ajungă ea să-şi bată joc de mine, aşa cum s-a întâmplat cu tot ce am preţuit pâna acum. Asta pentru că oamenii sunt oameni, sau mai bine zis oamenii sunt lighioane şi sunt puţini cei care se mai pot numi oameni, cel puţin pentru mine. Dacă ştiu cum să te distrugă, cu siguranţă o vor face când vor avea ocazia pentru că nu are nici un rost sa loveşti, dacă nu loveşti unde doare cel mai tare. De asta, măcar pentru câteva zile vreau să fiu singură cu mine.


Poemă finală
de George Bacovia

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...

Pe stradă urle viata, si moartea
Si plângă poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis --
Plumb, si furtună, si pustiu,
Finis...

Istoria contemporană...
E timpul... toti nervii ma dor...
O, vino odată, măret viitor.

Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
Singur să mă pierd în lume nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...

marți, 21 decembrie 2010

Scrisoare pentru Moş Crăciun


Dragă moşule, au trecut mulţi ani peste noi de când nu ţi-am mai scris. Nu mai sunt acelaşi copil mic şi răsfăţat care îţi cerea jucarii, dar uite că m-am hotărât să-ţi scriu cu toate că nu mai am acelaşi suflet inocent şi acel zâmbet viu iar lumina puternică pe care o aveam în priviri s-a stins de mult. Din tot ce a fost nu a mai rămas decât umbra unui om. Pentru prima dată, mă întristează foarte mult atmosfera asta de sărbătoare pentru că mă doare să văd şi să simt falsitatea celor din jur, şi nu numai a lor. Tot mi se pare forţat şi fals, la fel ca şi bradul care zace într-un colţ în camera mea încă neîmpodobit. Şi n-am să-l împodobesc decât atunci când o să consider că e cazul, când o să simt că vine Crăciunul. Si cel mai ciudat e faptul că totuşi seamănăm, amândurora ne lipseşte ceva: lui îi lipsesc globurile, beteala şi „luminiţele” iar mie îmi lipseşte pacea sufletească, căldura interioară. Şi astea nu se pot cumpăra. Deci Moşule, dacă nu ţi se strica GPS-ul la sanie şi ajungi prin Cindeni anul ăsta, în loc de sacul cu jucării vreau un sac cu vise, în loc de ciocolată adu-mi fericire şi în loc de boboane, iubire (că-s mai dulci decât orice altceva) iar în loc de haine te aştept cu un suflet curat, de copil pentru că ăsta pe care-l am e bolnav şi pătat de la atâta ură, dispreţ şi amărăciune. Promit să mă îmbrac cu el imediat după ce-l primesc şi să-l îngrijesc astfel încât să-l păstrez aşa tot restul vieţii.

Indiferent dacă vi sau nu, eu o să te aştept.

CRACIUN FERICIT!

joi, 16 decembrie 2010

Despre mine :)


Ultimele zile au fost cam ciudate, m-am gândit (involuntar) la anumite lucruri, am făcut anumite lucruri. M-am gândit dacă să scriu despre asta sau nu dar... sunt sentimentele mele, mă definesc şi nu îmi e ruşine cu ele, nu îmi e ruşine să-mi arăt adevărata faţă de la început: dacă un om vrea să se apropie de mine, să ştie la ce să se aştepte şi să mă poată iubi şi accepta aşa cum sunt, fără să fiu nevoită să port o mască. Asta deranjează, asta e „marea filosofie”. O să se interpreteze greşit ce scriu aici, nu că ar fi ceva nou. O să începi să mă judeci şi să-mi dai direct o sentinţă dură fără să citeşti pâna la capăt, dar ăştia sunteţi şi trebuie să învăţăm să ne tolerăm, sau mai bine zis să învăţaţi voi să mă toleraţi pentru că ASTA SUNT: egoistă, narcisită, profitoare(am auzit şi varianta asta) deci n-am nici un gând să mă schimb pentru voi. Am toate defectele pe care ţi le poţi imagina + încă câteva(cacofonie intenţionată) doar că sunt câţiva care ştiu să îmi apreciaze imperfecţiunea şi pentru ei sunt aici .

Voi ... voi vă chinuiţi să-mi analizaţi şi să îmi judecaţi fiecare mişcare, fiecare vorbă... şi oricât vă străduiţi tot nu puteţi să vedeţi dincolo de ce spun,ce fac ... nu puteţi să înţelegeţi(sau să acceptaţi) ce e de fapt în sufletul meu.

duminică, 5 decembrie 2010

Tu eşti conştient că trăieşti?


Lumea mă tot întreabă de ce dracu sunt eu atât de fericită, am să încerc să răspund acestei întrebări cât de bine pot.

Hai să-ţi zic ceva: toţi o să murim. Ştiu că şti asta deja dar intră în categoria lucrurilor pe care le şti deja deşi nu le-ai gândit vreodată. Toţi vă purtaţi ca şi când toate lucrurile vor fi aşa cum le ştiţi mereu, ca şi când timpul trece peste voi cu mâinile în buzunar. Obişnuim să facem tot felul de chestii fără să ne gândim la consecinţe, fără să ne dăm seama cât de adâncă poate fi rana pe care o lăsăm în sufletul celuilalt, fără să ne gândim că într-o zi o să plece şi poate nici nu o să se mai întoarcă. Aproape niciodată nu spunem ce gândim, aproape tot timpul amânăm pe altă dată şi tot aşa până nu o să mai existe data viitoare (ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine mai bine lasă pe poimâine că poate nu mai trebuie făcut). Eu, pur şi simplu am ales să trăiesc în prezent şi nu pentru că nu îmi preţuiesc trecutul (din contră, sunt ca o umbră: contează foarte mult ce am în spate) sau pentru că nu mă gândesc la viitor ci pentru că pur şi simplu ştiu că nu poţi să dai timpul înapoi şi cu vârsta asta nu te mai întâlneşti niciodată. Plus că mâine cu siguranţă poate fi mai rău şi poate tu trăieşti cea mai frumoasă perioadă din viaţa ta şi nici măcar nu eşti conştient de asta, preferi să te plângi, să îţi faci griji pentru nimicuri, să te laşi afectat de toate căcaturile şi să stai supărat zicând că e doar o perioadă dar dacă luam lucrurile aşa până la urmă şi VIAŢA E DOAR O PERIOADĂ. Am avut prea multe regrete şi pur şi simplu nu mai vreau să îmi repet greşelile, nu mai vreau să simt cum viaţa trece pe lânga mine.
Nu îmi place să fac pă dăşteapta şi să dau lecţii de viaţă dar îţi spun exact ce mi-aş fi spus şi mie nu demult: nu te mai gândi la toate căcaturile şi profită de viaţă, pentru că viaţa nu aşteaptă după tine, e ca şi cum stai pe un peron şi priveşti un tren pe care ar fi trebuit să-l iei cum pleacă iar tu nu te-ai putut urca pentru că nu ţi-au rămas bani de bilet pentru că i-ai cheltuit pe alte căcaturi, ai lăsat alte căcaturi să fie mai importante pentru tine.

joi, 2 decembrie 2010

Cât de bine mă cunosc? (100 de lucruri despre mine)-leapşa


Astăzi mi-am pus din nou întrebarea "cât de bine mă cunosc?" . Am să încerc să scriu 100 de lucruri despre mine, puteţi să le luaţi ca "un mijloc de transport" spre lumea mea :)
1. Mă numesc Cristiana (bănuiesc că asta ştiaţi deja) , nu mă omor după numele meu dar sunt fericita că nu e un nume foarte comun.
2.În şcoala generală mi se spunea Kitty.
3.Îmi place să călătoresc. Asta mă face să simt că sunt departe de problemele de acasă.
4.Îmi place să mă plimb cu bicicleta.
5.Ador natura. E linişte, răcoare şi îmi dă un sentiment de prospeţime.
6.Mi-e lene de mor(uneori mă mir cum dracu nu mi-e lene să respir).
7.Mănânc puţin şi rar.
8.Urăsc să aud "ia uite-l pe ăla.." sau chestii de genul ăsta, indiferent cine spune sau despre cine este vorba. N-am înţeles niciodată ce problemă aveţi voi cu hainele/freza/ticul/treaba omului.
9.Îmi plac schimbările.
10.Iubesc vara... adică îmi place să pescuiesc,să merg cu cortul,să înot...
11."Viaţa cu Loiue"(desene) mi-au marcat copilăria. Obişnuiam, ca orice copil, să copiez tot ce vedeam acolo(de exemplu, când m-a dus tata la injecţie şi am văzut acul am zis aşa: "Asta numeşti tu ac? arată ca o pioneză! Vreau o injecţie, nu o bătaie pe umăr!...")
12.Ador chefurile. Să fie... cât mai lungi şi dese! (sunt o mare petrecăreaţă :)) )
13.Sunt foarte curioasă din fire.
14.Obişnuiesc să trântesc uşile prin casă.
15.Sunt foarte încăpăţânată şi orgolioasă.
16.Sunt o foarte bună ascultătoare şi când un prieten are probleme fac tot ce pot ca să fiu lângă el.
17.Sunt prea sufletistă şi sensibilă de cele mai multe ori. M-am ars de multe ori din cauza asta.
18."Lacrimi şi sfinţi" de Emil Cioran a fost prima carte citită din plăcere.
19.Am acelaşi ghiozdan de prin clasa a III-a. Şi înca e în stare bună.
20.Obişnuiesc să simt lipsa cuiva foarte mult timpu dupa ce pleacă.
21.Când sunt cu căştile în urechi mă deconectez de la lumea reală... exist doar eu si mp3-ul meu şi nu-mi pasă de nimic.
22.Aştept ziua în care o să deschid radioul şi o să aud Nimeni Altu'/Kazi Ploae/Cedry2k sau oricine ar avea ceva de spus, oricine ar fi capabil să transimtă un mesaj care să schimbe mentalităţi.
23.Ultima dată când am luat bătaie a fost de revelion (2008)
24.Am călătorit într-un portbagaj(Cugir-Cinciş,Cinciş-Cugir,Cugir-Cluj,Cluj-Cugir)
25.Am dormit într-un portbagaj de câte ori am fost în Camping (acum o să ziceţi că urmează să mă mut într-un portbagaj)
26.Am spart geamul unui vecin cu mingea de fotbal de Paşti.
27.Am crize de râs dar şi crize de plâns.
28.Îmi plac bătăile cu gheaţă date la Cosmin casă târziu în nopţile de vară... (când pahare de vişinată ajungeau în decolteul celei mai bune prietene, eu îmi împlântam capul într-un cuier iar unui prieten nu-i plecau picioarele-respectiv i-o lua capul înainte-respectiv cădea prin casă fără nici un motiv)
29.Când sunt beată vorbesc numai în engleză/franceză.
30.Ador să fiu spontană, să fac mereu ceva nou, ceva care să mă reprezinte. Sunt imprevizibilă.
31.Nu o să ma droghez NICIODATĂ.
32.Iubesc animalele.
33.Sunt o adevărată "maniacă a cireşelor", de câte ori am ocazia mă îndop ca şi când nu ar mai veni ziua de mâine.
34.Mi-e groază de dentist (experienţe neplăcute cu nenea Miere, dentistul...)
35.Mi-e frică de lift. Mai mereu am norocul să ma blochez între etaje.
36.Am sărit de pe un topogan la 10 ani ca să arăt că am curaj şi mi-am făcut praf mâna stângă.
37.Am căzut cu bicicleta-n cap şi imediat după, prietena cu care eram cum nu avea frâne la bicicletă a trecut peste mine.
38.La 5 ani am vrut să mă piş într-un şanţ şi am căzut cu cracii în sus în el. În ziua următoare m-au operat.
39.Când aveam vreo 3 ani am mâncat căcat de raţă.
40.M-am învăţat să scriu şi să citesc singură ,când aveam aproape 5 ani şi scriam în aşa fel de nu se putea citi numai în oglindă. Îmi aduc aminte cum tata m-a bătut odata pentru că am scris pe perete, imediat după ce m-am învăţat (am scris cu galben pe portocaliu) şi după ce mi-am luat porţia am luat creionul dermatograf de pe oglinda şi am scris mare: TATI TE IUBESC!
41.Nicodată nu voi putea fi indiferentă când vine vorba de anumite lucruri (familie, prieteni, sentimentele mele, ego-ul meu ...).
42.Mă uit la filme horror ca să mă amuz.
43.Îmi plac provocările.
44.Nu-mi place să ascult radio.
45.Nu-mi place să fiu trezită brusc sau devreme şi MAI ALES nu-mi place să fiu trezită cu imnul liceului.
46.Nu-mi place să mi se umble prin lucruri fără să ştiu.
47.Nu îmi place să gătesc şi să fac curat.(anunţă-mă când vrei să treci pe la mine să adun puţin,ok?)
48.Dacă aş avea bani, aş ţine-o tot în chefuri.
49.Nu-mi fac planuri pe termen lung.
50.Consider că dragoste nu-i decât o ILUZIE.
51.Nu suport oamenii care încearcă să mă controleze.
52.Mă întristez uşor.
53.Nu mă omor după flori. O excepţie: trandafirii.
54.În fiecare dimineaţă ascult Cumicu - iarăşi luni / dimineaţa. Perfecte pentru ora 7 dimineaţa.
55.Mi-e groază de singurătate.
56.De obicei când mă plictisesc mă deprim automat.
57.Sunt greu de motivat uneori.
58.Sunt înnebunită după skate shoes.
59.Ador salata de varză... sau orice are legătură cu varza...
60.Îmi citesc horoscopul aproape zilnic.
61.Obişnuiesc să-mi pierd timpul încercând să-i înţeleg pe cei din jur, să-mi dau seama cum gândesc.
62.Am jucat şah, tenis, fotbal ... am facut chiar si Karate.
63.Îmi place să joc rummy, poker, canasta.
64.Nu suport chestiile superficiale.
65.Am jucat Lion King, Mortal Kombat, SEGA, Penumbra.
66.Majoritatea ciactricilor le am de la sărit garduri.
67.Urăsc despărţirile.
68.Plâng la filme.
69.Mă uit la seriale(HOUSE M.D. + Medium).
70.Spre marea mea mirare, nu mi-am spart niciodată capul.
71.Visez la o casă pe malul unui lac.
72.Am văzut Parisul.
73.Îmi place să mă descurc pe cont propriu.
74.Vreau să văd canguri, pe viu.
75.Am ajuns la concluzia că dacă îmi bat capul pot să fac orice vreau.
76.Filmul meu preferat e "Into the wild", consider că eu şi Chris semănăm foarte mult.
78.Consider că fericirea e reală numai când e împărtăşită.
79.Nu ţin minte oamenii(50% din ei, deci daca nu te mai recunosc să nu te superi :)...).
80.Am prietenii care ţin de mai bine de 13 ani.
81.Anii de generală au fost un fel de calvar.
82.Mă super greu şi iert foarte repede, dar totul are o limită.
83.Dacă ai întrecut limita să nu-mi stai în cale.
84.Sunt destui de puţini cei care-mi înţeleg "nebunia", care mă înţeleg ca om.
85.Am fost la un concert Nimeni Altu' !!
86.Obişnuiesc să renunţ înainte să încep ceva sau în cel mai bun caz renunţ după ce am început.
86.Mă ataşez repede de cei din jurul meu.
87.Nu o să mă vezi niciodată folosind pe cineva pentru interese personale.
88.Am trecut de mult timp peste faza în care mă uitam la cineva şi-i vedeam numai defectele. Asta pentru că am păţit-o şi eu şi ştiu cum e.
89.Ies cu prieteni cât mai vechi când sunt foarte deprimată sau am probleme grave.
90.Aştept prea multe de la unii oameni, deci să nu te miri dacă mă vezi mai mereu dezamăgită de unul şi de altul.
91.Niciodată nu o să încetez să-mi caut răspunsurile la întrebările care mă macină de atâţia ani. Niciodată nu o să încetez să caut soluţii pentru probleme.
92.Niciodată nu o să mai aştept ca timpul să-mi rezolve problemele. E cea mai mare prostie.
93.Am văzut de multe ori răsăritul din faţa calculatorului.
94.Am stat trează aproximativ 3 zile si 3 nopţi.
95.Am pierdut trenul în Bucureşti(înainte să fac 14 ani) şi am rămas singură şi fără bani in Gara de Nord.
96.Am multe vise măreţe. Îmi place să cred că încă sunt un fel de copil, un om îmbrăcat într-un suflet de copil.
97.Consider că eşti cel mai patetic om dacă nu eşti capabil să-i faci pe cei dragi ţie să zâmbească. Îţi plâng de milă.
98.Mi-am băut cafeaua de dimineaţă(şi nu numai) cu idoulul meu din vremurile respective.
99.Consider că am "cei mai buni prieteni de pe Pământ".
100.Am reuşit să scriu 100 de lucruri despre mine. Sper ca nu v-am plictisit :)
101. Am intrat peste solistul de la Compact in baie!

Dau leapsa mai departe si o voi pune intr-o postura identica mie pe Iulia

duminică, 28 noiembrie 2010

La mulţi ani mie!


Vreau să încep prin a le mulţumi tuturor celor care s-au gândit la mine zilele astea. Tot ce aţi făcut înseamnă foarte mult pentru mine, nu mi-am dat seama că sunt o persoană chiar atât de iubită şi v-aş spune şi eu cât vă iubesc şi cât de fericită m-aţi făcut dar nu pot pentru că mă limitează limbajul. În momentul ăsta aş mai vrea de la viaţă un singur lucru: vreau ca timpul să nu mai treacă mereu pe lângă mine şi măcar de data asta să se opreasca şi să vadă şi el cât sunt de fericită, vreau să se opreasca, cel puţin o secundă ca să-mi pot aduna toate amintirile din ultimele zile şi să le găsesc un loc special în sufletul meu şi să revină de câte ori sunt la pământ şi am nevoie de o mângâiere, să-mi amintesc cât pot fi de fericită, să zâmbesc şi să merg mai departe.

joi, 25 noiembrie 2010

Maturizare

de Nicolae Labiş
Ca să iubesc lumina aspră-a zilei
Şi tot ce-i omenesc, născut eu îs
Şi îs născut s-aprind cu rouă-n ierburi
Vii lacrimi şi cascade vii de râs.

De când mă ştiu copil, iubeam pădurea
Şi mierlele, şi vulturii din nori,
Şi mieii blânzi, şi râşii iuţi şi ageri,
Şi şerpii cei cu solzii lucitori.

Trecură anii... Râşii iuţi răpiră
Mielul meu alb cu capul bucălat,
Şi-adeseori pe când voiam să-i mângâi,
Şerpii frumoşi de mână m-au muşcat.

Nu înţeleg să plâng acele clipe
Când ura încă nu o cunoşteam.
Când nu plângeam chiar de-mi zdreleam genunchiul,
Ci soarelui-părinte-i surâdeam.

Acum în piept port o avere nouă
Lângă iubire - ura ca un scut.
Strugurii-s copţi şi stors-am mustul dulce,
Şi mustul dulce-n vin s-a prefăcut.

Piatra

de Nichita Stanescu

Piatra
este un om
în care alt om
şi-a băgat mâna
ca într-o mânuşă
şi l-a întors pe dos
ca pe o mânuşă!

marți, 23 noiembrie 2010

Cluj :)

De data asta vin cu ceva mai vesel :) ... De joia trecută până duminică am fost în Cluj cu o prietenă care avea probleme şi nu am vrut să o las singură. De acasă am plecat destul de deprimată dar pe parcursul zilelor petrecute pe acolo am văzut că viaţa poate fi şi roz! Pe cuvântul meu! Joi nu s-a întâmplat nimic spectaculos, am fost pe la spital apoi am stat în casă aiurea(eram singure într-un apartament) şi căutăm pe net evenimente care au loc in Cluj să vedem ce şi cum facem zilele următoare... găsim ...
Image and video hosting by TinyPic
Deci nici nu vă daţi seama ce bucurie pe capul meu, fiind unul dintre raperii pe care-i respect cel mai mult şi versurile lui ... tot timpul îmi invadează întreg spiritul. Greu cu explicaţiile :) ... ne rezolvăm problemele şi mergem la concert. Jur că a fost cel mai genial (alt cuvânt mai apropiat de realitate nu găsesc!) concert la care am fost ... a fost un cadou de ziua mea superb :). A cântat câteva din melodiile de pe albumul "Nopţi prea lungi" , unele din melodiile pe care le-am ascultat în cele mai grele momente din viaţa mea şi câteva melodii noi. M-a impresionat respectul pe care l-a arătat faţă de cei prezenţi, legătura pe care a reuşit s-o stabilească cu noi şi reacţia publicului la anumite melodii(unii au venit chiar şi cu steaguri sau tricouri). Mi-am şi făcut prieteni printre ei...
Câteva poze:
Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic
Am zâmit când ne-a fost mai greu şi-am zis mereu ca nu-i nimic...

Câteva melodii:
şi melodia mea preferată:

În zilele următoare am mai încercat să ne rezolvăm problemele, ne-am plimbat(mai mult cu taxi-ul), ne-am blocat de vreo 2 sau 3 ori cu liftul intre etaje, am mâncat doar "pită prăjită" şi am învăţat să facem cafea la ibric, am fost la un film 3D... ne-am distrat, într-un cuvânt.
Câteva întâmplari amuzante:
1. Atât de mult am sunat după taxiuri încât după un timp, tipa care răspundea la telefon nu ne mai cerea nici adresa, nici numele, doar zicea ceva gen "Da,Cristina... e bine dacă trimit o maşină pe Milcov 4?"
2.La cinema am fost la filmul "Sammy's adventures", un film animat şi dublat în română. Eram în sală doar eu, Cristina şi copii pâna-n 10 ani ... şi la un moment dat, în timpul reclamelor scoate capul din ecran(film 3D) ursuleţul din Kung Fu Panda şi zice "arătaţi extraordinar băieţi!" şi in momentul următor toată sala se apucă de plâns ...
3.Noi eram undeva departe de "casa noastră" din Cluj când aflăm că tatăl prietenei mele era pe drum iar în casă era dezastru, mirosea a ţigări, erau mucuri şi pachete goale peste tot + o sticlă mare de Angelli şi noi eram prinse în ceva şi nu puteam pleca foarte repede... dar până la urmă am scăpat :).

P.S. Continua sa zambesti, e cel mai bun sfat pe care-l stiu.

luni, 22 noiembrie 2010

Ganduri.


De ce vreţi atât de mult să mă ascund de mine, să-mi ascund gândurile? Toţi avem gânduri şi eu, una, le admir pentru puterea lor de a te stăpâni, de a te domina, de a te defini şi de a te influenţa... Vin momente în care nu mai poţi şi simţi nevoia să te eliberezi de ele, simţi nevoia să le scri undeva sau să pui mâna pe telefon şi să vorbeşti cu cineva făcând tot posibilul ca măcar de data asta să nu te trezeşti singur luptându-te cu demonii din mintea ta. Voua vi s-a întâmplat vreodată să vă apropiaţi de cineva cu cele mai bune intenţii încercând să faci ceva bine şi să reuşiţi să faceţi exact pe dos? Aţi încercat să îndreptaţi lucrurile şi v-aţi trezit în "nisipuri mişcătoare" şi cu cât vă zbăteaţi mai mult, cu atât ele vă înghiţeau mai rău? Oare voi cum faceţi de dormiţi noaptea, chiar nu aveţi gânduri? Voi v-aţi simţit vreodata mici şi neînsemnaţi? Oricare ar fi raspunsul pe care l-aţi da la aceste întrebari ... ce drept aveţi să mă judecaţi? să încercaţi să gândiţi pentru mine? Cu ce drept mă etichetaţi şi mă condamnaţi? Chiar nu înţelegeţi nimic din ce vi se întâmplă? Voi încercaţi sa trataţi urmările, nu cauzele şi vă grăbiţi să daţi direct o sentinţă dură...

duminică, 21 noiembrie 2010

Prietenie

Prietenie ... aşa numim relaţia pe care o avem atunci când ne ataşăm unii de alţii,când avem încredere în persoana respectivă care ne ştie secretele şi punctele sensibile şi suntem pregătiţi să-i ajutăm când ceva nu merge bine sau să-i ascultăm şi să le zicem o vorbă bună când au ceva pe suflet. Cu cât suntem mai ataşaţi unii de alţii, cu atât ne putem râni mai uşor, cu atât putem lăsa râni mai adânci in sufletul lor şi când ne trezim că nu mai e ce a fost cândva, ne speriem şi plecăm, ne îndepărtăm lăsând un spaţiu gol în sufletul celuilalt. Ne e teamă de sentimente, pentru că suntem oameni şi asta ne caracterizeaza : teama, barierele, spaţiile goale. Nu ne dăm seama că de cele mai multe ori ai nevoie de mai multe persoane ca să poţi înlocui una singură, nu ştim să ne bucurăm de viaţa pe care o avem şi de oamenii care fac parte din ea, nu ştim să apreciem colţişorul nostru de rai numit "locul potrivit" sau "acasa" sau oriunde eşti înconjurat de dragoste, unde te simţi în siguranţă. Nu vi se pare ciudat că uităm momentele frumoase petrecute cu cineva amintindu-ne doar motivele pentru care ne-am certat? Am ajuns să cred că noi, ca oameni nu avem istorie, dacă am fi avut am fi învăţat din fiecare lacrimă, din fiecare prostie făcuta, din fiecare FIECARE.

De ce toate mor toamna?

M-am gândit ce aş putea scrie pentru început pe blog dar nu mi-a venit nici măcar o idee spectaculoasă deci o să încep ca şi când nu ar fi prima dată, o să încep vorbind despre toamnă. Adevărul e că niciodată nu mi s-a părut toamna mai tristă ca acum poate m-am schimbat eu prea mult sau poate doar am mai crescut puţin şi văd altfel lucrurile. Am ajuns la concluzia că nu moare doar natura ci mor toate lucrurile importante pentru noi ... Toamna moare iubirea, prietenii pleacă şi ei şi până la urmă te trezeşti singur în ger privind cum toate se transformă în scrum sub ochii tăi şi nu mai poţi face nimic,doar să o iei de la capăt, ridicându-te din cenuşă ca şi pasărea Phoenix şi să aştepţi următoarea toamnă. Cred că toţi ştiţi povestea aceea cu cei trei purceluşi care-şi construiau fiecare câte o casă şi doi dintre ei îşi construiesc casa din paie iar al treilea din caramida. Cele din paie s-au dărâmat rapid şi cea din cărămidă a rămas intacta. Cine ştie, poate dacă relaţiile se bazează pe sentimente suficient de puternice vor supravieţui toamnei sau poate trebuie doar să laşi gerul să-ţi alunece în suflet, transformându-ţi-l intr-unul "de cărămidă" , un suflet împietrit şi gol care nu mai riscă nimic. Nu ştiu, poate o să aflu răspunsul toamna viitoare.